Ce își doresc românii în 2018

Vreme trece …
Sfârșitul și începutul de an sunt momente pentru oameni să își dorească sau facă urări ”de bine”. Ce își doresc românii ? Păi ca orice om, fiecare își dorește ce nu are. Ce le dorește altora? Aici e greu de spus cu certitudine, pentru că chiar dacă formal se spun cuvinte frumoase, ca și despre morți, în realitatea unele rămân la nivelul cuvintelor spuse din complezență, din politețe, așa ca să arate cât de ”buni sunt ei” urătorii și să facă impresie bună. Cui trimit aceste urări? Rudelor, așa zișilor prieteni, fie ei reali, fizici sau virtuali, colegilor de birou pe care de cele mai multe ori în timpul anului îi bârfesc, invidiază, sau chiar șuntează fiecare după posibilități, vecinilor, cei care îi văd când duc gunoiul sau aud când se ceartă cu soțul(soția) sau sunt flituiți de copii, deci cei mai incomozi oameni din lista de ”urați”. De regulă toți încearcă să fie cât mai ”originali” în aceste urări și de aceea apelează la internet și trimit mesaje sau clipuri frumoase și bineînțeles făcute de alții dar ce mai contează, ei zic să sunt originali. Nici nu mai știu câte astfel de mesaje ”originale” am primit în acest an și în câte exemplare. Ce să facem, internetul ne ia încet- încet orice posibilitate de a fi noi. Nu mai avem timp să discutăm față în față cu prietenii, rudele, copiii, părinții, discutăm pe telefon, pe facebook, pe messenger, pe skype, pe wazzup, nu mai gândim, preluăm totul gata fabricat, mâncarea, imaginea, gândurile mesajele, fără să realizăm că ne pierdem în acest fel până și minimele și elementarele deprinderi de a mai face ceva singuri ”de capul” sau cu capul propriu în afară de a ne da cu el de pereți sau de pragul de sus.  Înainte vreme, când nu existau telefoane celulare și nici carduri de memorie ne foloseam cortexul pentru a memora numerele de telefoane ale celor dragi, apropiați, sau de care aveam nevoie, șefi, prieteni, colegi. Cei care stăteau mai prost cu memoria cifrelor aveau carnețele de telefon, agende și chiar se lăudau cu ele, căutau să cumpere din cele mai șic, cu care se lăudau, le scoteau cu mândrie din buzunarul de la piept când trebuia să scrie un nou număr sau să dea cuiva numărul unei cunoștințe comune. Era un moment de glorie când scoteai din buzunar o agendă mai deosebită. Unii abia așteptau să fie întrebați de un număr de telefon ca să își scoată agenda, chiar dacă știau numărul pe dinafară și spuneau numărul dinainte, ca să arate că au și memorie, dar căutau în agendă”ca să fie siguri că nu greșesc”. Urma întrebarea ”Mamăăăă, ce agendă mișto ai, de unde o ai?” și răspunsul inevitabil:” aaaa, de la o cunoștință, de peste…” sau ” o verișoară de-a soției care lucrează pe la…” în așa fel încât să piară cheful celui care a întrebat, să ceară și el una.  Dar acesta e deja un alt subiect asupra căruia merită să medităm.
Una spunem alta vrem….
Vorbeam despre ce își doresc românii în noul an. Păi, conform declarațiilor toată lumea își dorește o viață mai bună(fără însă a preciza în ce ar costa asta), sănătate dar nimeni nu se declară bolnav, bunăstare dar nu avere, nici sărăcie, și toți vor corectitudine și vor să dispară corupția din țară. Asta la nivel personal și social.
Cam toată lumea vrea să fie ca Iliescu, ”sărac  și cinstit”. Nu știu ce să spun, mă emoționează atâta puritate și curățenie câtă există în noi, mai ales în clasa politică. Păi dacă noi toți suntem cinstiți și săraci, ce tot vorbesc ambasadele de corupție și pericolul care planează asupra României dacă se votează unele legi?   Despre ce corupție vorbesc ambasadele dacă noi nu avem corupți? Despre ce luptă vorbesc ambasadorii când își petrec revelionul cu personaje condamnate în primă instanță pentru corupție? Și-au împărțit cumva ambasadorii  corupții din România  și luptă fiecare corp la corp cu ei precum Preda Buzescu cu tătarul? Înseamnă că  doamna Stella Ronner Grubacic, ambasadorul Olandei la Bucureşti, i-a tras la sorți sau i-a ales pe Nelu Iordache, Petru Titcovici și Dan Chioru și luptă pentru stârpirea lor? Dacă și declarațiile românilor sunt la fel cu ale politicienilor și ambasadorilor, atunci în mod cert românii una spun și alta gândesc și nu m-ar mira să aflu că de fapt ei doresc:
–          Să aibă boala lui Becali când apărea pe post cu proteza la gât strigând că e pe moarte;
–          Să aibă acasă ce avea Borcea în arest;
–          Să poarte fularul lui Năstase și să aibă ouăle lui;
–          Să aibă dosarele lui Băsescu(nu cele personale);
–          Să divorțeze ca Elena Udrea;
–          Să aibă în familie scandalurile din familia Prigoană;
–          Să aibă mătuși sărace ca Tamara și mame rele ca Marioara(Zăvoranu);
–          Să sughită ca Olguța;
–          Să sară la ”coș” ca Luluța;
–          Să fie sub control judiciar în Madagascar ca Mazăre;
–          Să aibă ”accidente” precum Condrea;
–          Să se pensioneze ca Coldea;
–          Să fie persecutat de comuniști ca familia regală;
–          Să renască din propria cenușă ca PSD-ul  după ”Colectiv”;
–          Să aibă ghinion pas cu pas, ca Iohannis;
–          Să aibă”școala” lui  Oprea;
Și lista ar putea continua, sunt convins că s-ar umple câteva pagini cu astfel de dorințe nedeclarate dar invidiate. Așa că hai să nu mai fim meschini și să recunoaștem că de fapt nu ne-ar deranja să fim învinuiți că suntem corupți, dar să fim parlamentari și să facem legile și legea în România.
În final două fotografii cu doi actuali miniștri craioveni, de pe vremea când nu erau miniștri și promiteau că vor lupta cu corupția.

Acuma au descoperit că cei mai mari corupți sunt militarii, așa că s-au pus ordonanțe.




Ce își doresc românii în 2018