Garduri şi gânduri europene

Motto: Dormi române dormi în pace, ţara noastră praf se face!
Vechi, dar de actualitate
Acum câţiva ani, preventiv dar şi ca o premoniţie, circula un banc cu un ardelean şi un cetăţean român de altă naţionalitate, Gheo şi Pişta, care merg împreună la pescuit. După un timp Gheo prinde un peştişor auriu şi se bucură crezând că va merge aşa toată ziua. Pişta, văzând peştişorul mic, îl roagă pe ardelean să îi dea drumul că e prea mic şi nu va înţelege nimic de el, dar Gheo îl păstrează sperând să vină părinţii după el să îl caute şi eventual şi toată comunitatea, cum a văzut el că se întâmplă prin Apuseni când cade cineva cu elicopterul, deltaplanul sau planorul, sau va oferi cineva o recompensă pentru „orice detalii care ar duce la găsirea dispărutului”. Dar ca un făcut, nu s-a sesizat nimeni şi astfel până seara a rămas cu peştişorul ăla amărât. În timp ce strângeau să plece acasă, colegul îl roagă să dea drumul şi amărâtului că şi aşa dă mai mult pe ulei decât ar mânca. Ardeleanul se îndură şi îi dă drumul. Spre surprinderea lor, după câteva minute apare ditamai crapul auriu şi spune că el e tatăl peştişorului de aur şi pentru bunătatea lor le îndeplineşte o dorinţă. Primul pe listă este Pişta,  care insistase pe lângă Gheo să elibereze peştişorul. Acesta întreabă:
– Orice dorinţe?
– Orice dorinţă spune peştele.
– Bine, atunci fe la tine un gard mare de jur împrejurul la Ungaria,  înalt de 10 metri şi lat de doi, se nu poate se il sparge nimeni se nu poate se intră nimeni se nu poate să pătrundă nici focul nici ape la el, fere fereastra şi cu deschidere numai din interior la porţi tot aşa mari şi groasă.
– Dar de ce vrei zidul ăsta, întreabă peştele?
– Ca se nu mai vine nici un român la noi la Buda  se spală la ei la Balaton şi se cumperi aliment.
– Ok, spune peştele şi face un semn şi Ungaria dragă e înconjurată de un zid după comandă.
Vine rândul ardeleanului care întreabă :
– Ai făcut zidul?
– Da.
– Aşa cum a cerut Pişta?
– Aşa.
– Şi nu poate intra nimeni?
– Nu.
– Ok, atunci blochează uşile, toarnă apă şi pune capac -zice Gheo.
Bancul este vechi, când l-am auzit am râs ca de o glumă bună. Numai că gluma bună s-a transformat în realitate, Ungaria îşi trage nu zid, că nu are bani,nu se poate compara cu chinezii, sau germanii democraţi, dar de un gard se screme, nu ca să nu intre românii, ci emigranţii din Grecia din Iran, din fantomaticul Stat Islamic, fratele sau mai bine spus înlocuitorul fostului Al Qaeda, copilul Statelor Uite ale SUA. Că mai marii Ungariei, coborâtori din imigranţi sosiţi din stepele mongole şi stabiliţi pe teritoriul altor naţii pe care le-au căpuşat, apoi ocupat parţial şi exploatat, continuă aceeaşi politică segregaţionistă şi nu doresc să îşi amestece respiraţia divină cu a unor muritori de foame, nu mă miră, aşa au fost, aşa vor rămâne.
Europa şi drepturile omului
Ce este însă strigător la cer este atitudinea mai marilor Europei, cei care dau lecţii de democraţie tuturor, cei care se laudă că respectă drepturile omului şi fac legi pe care le impun supuşilor şi proştilor care se uită în gura lor. Marea Europă se simte ameninţată şi este îngrozită, disperată, îngrijorată de noul val de imigranţi,  oameni care fug de acolo de unde ni se spune că ar fi  iadul pe pământ şi nu ştie ce măsuri să ia să oprească acest exod care riscă să le ameninţe liniştea, străzile, cafeaua de dimineaţă şi viitorul prosper. Aceiaşi granzi se oripilau acum câţiva ani de zile la gândul că România va intra în UE, în Shengen, în ţărişoarele lor cele imaculate şi le va colora străzile cu urmaşii lui Raj Kapoor, aceiaşi granzi care în timp ce ne spuneau nouă că nu avem o politică bună privind naţionalităţile conlocuitoare şi că îi discriminăm pe rromi spunându-le ţigani, aceiaşi granzi care au găsit soluţia pentru a scăpa de ţigani, dându-le câte 200 de euro de cap de ţigan şi punându-le la dispoziţie un avion pentru a-i redeporta în România. Asta a fost soluţia.
Ei bine, aceşti granzi, aceşti scumpi şi dragi conducători care nu mai pot de grija sărmanilor care trăiesc prin altă ţări, belindu-le guvernele care nu  respectă drepturile omului,  când e vorba să primească în ţările lor aceşti sărmani uită de drepturile omului, de regimul politic de care aceştia  încearcă să scape şi caută soluţii pentru a scăpa de ei, mergând până acolo încât acceptă şi astfel de măsuri fasciste care nu ar mai trebui să se vadă într-o ţară care vrea să se numească „Statele Unite ale Europei” după cum ne anunţa primul trădător al noii Românii, Băsescu cel degrabă vânzător de suveranitate. Ştiu că întrebarea mea e retorică, ştiu că prea puţin contează pentru mai marii lumii ce gândeşte sau spune în scârţa- scârţa pe hârtie,aşa că nu mai întreb unde e democraţia şu dreptul la liberă circulaţie,   mă întreb însă cum pot românii să se mai uite în gura acestor mincinoşi şi să îşi vândă ţara şi libertatea în schimbul unor împrumuturi pe care tot ei le vor plăti cu vârf şi îndesat şi a unei iluzorii speranţe că vor trăi ca în occident.
Dragoste regală
Care occident, când înalta faţă regală, prinţul Charles cu albastru-i sânge curgând prin vine şi cel roşu vărsat prin tunelele Franţei, cumpără la greu pământuri în România, îndemnându-şi şi prietenii să facă la fel, iar românii, fraierii se bucură că acesta „face imagine” României. Nu stimaţi români, marele Charles, cu toată descendenţa sa din Dracula, are un dispreţ profund faţă de voi, aş putea spune că nu îl interesează nici cât cocoaşa cămilei de soarta voastră şi a României, dar îi plac al dracu de mult pământurile noastre şi liniştea care se va lăsa peste România după ce vor emigra toţi românii la cules de căpşuni şi spălat senili la cur prin Europa cea nobilă.
Am văzut că Antena 3  epuizând subiectul Băsescu a început să se întrebe cum a rezolvat occidentul  problema violatorilor şi pedofililor.Răspunsul este simplu: cum au rezolvat şi problema pederaştilor, i-au ridicat la rang de ambasadori şi investitori şi i-au trimis în România. Asta se numeşte castrare politică.
Dormi române, dormi liniştit, Europa veghează!
ÎNTREBARE DE BARAJ : PENTRU CINE PREGATESC GUVERNANŢII MAREA MOSCHEE A NEAMULUI ? Nu cumva gardul ungurilor  se intâlneste undeva cu moscheea românilor  la ordinul mai-marilor euroatlantici?

Garduri şi gânduri europene