Știri pământene

 

Dă-te Vorele legat
Viorel Hrebenciuc este în mare dilema: DNA-ul îi cânta la fereastra “dă-te Vorele legat si îl scoatem pe băiat!”. S-ar da el legat cine îi garantează că dacă se lasă încătușat îl scoate pe al mic din culpă, că nici Băse și nici Ponta nu sunt renumiți pentru sinceritatea lor. Mare încurcătură….Gurile rele spun că i se va face o favoare lui Viorel și va fi “ajutat” să își vadă fiul în arest zilnic, nu doar odată pe săptămână, cum se procedează normal.
Euromaidanuul s-a întors la Koln
Patruzeci şi patru de poliţişti au fost răniţi, la Koln, în urma unor confruntări cu huligani prezenți la o manifestaţie a extremei-drepte. În sfârșit s-au întors din deplasarea de la Kiev, euro-maidanezii. Greu drumul către casă, lung voiaj. Iată ca Merkel nu face ce i-a cerut lui Ianukovici, ci ce i-a recomandat lui Porosenko. Nemțește!
S-a inventat votul la ghici
Neamțul nostru, cel care ne promite o Românie a lucrului făcut săsește, în șase case, a scăpat de judecată, cazul de incompatibilitate va fi judecat după alegeri. Cică judecătorii au luat în calcul dreptul sasului de a fi ales, trecând peste dreptul a 17000000 de alegatori de a ști pe ce pun ștampila. Asta da democrație de Dâmbovița. Dacă-i ordin, cu plăcere! Tot nemțeștea
Gura păcătoasei
Aflată pe scenă  la un miting pro-Johannis, cu împricinatul în spate,  doamna Andreea Paul fostă Vass luată de val,  cu gândul la cel pe care probabil îl vede viitorul președinte, l-a lăudat pe Victoraș deși era de presupus că îi face propagandă lui Klauss. Nu e prima oară când vorbește gura fără ea, dar la pretențiile și impresia pe care o are despre propria persoană, după cât a lăudat-o pe Elena Băsescu, acuma pe Klauss, nu m-ar mira ca mâine să o văd pupând mâna lui Viorel Victor, oficial nu doar așa luată de val. Ca mâine îl văd pe domnul Ponta întrebând „ ce facă mă Andreea, te suiși în barca mea?”, mai ales că o va găsi acolo și pe mai vechea colegă Ritzi prietena de suflet a Elenelor.
Divorțul galinaceelor elucidat de Microsoft
Lumea rea spune că Cocoșul a intrat în curtea DNA-ului și cântă de-i merg fulgii. Interesant este după a cui știmă cântă, că eu nu cred că improvizează, nu cântă de bună voie și nici ca ”învinuit”, chiar dacă așa pare la prima cântare, ci ca ”martor” așa că nu cred că el e cel va fi jumulit, și nici Pinalti, dar dă bine la presă:”uite bă, că DNA nu are cocoș, nu are găină, sparge toate ouăle. Ei aș, ce parcă în cazul Mircea- Mondialu nu avem aceeași situație cu unul care a dat mită dar mituitul zice că el a luat doar împrumut? Unde mai pui că găina de Pleșcoi declară să audă toată lumea că habar nu are de punga cu milioanele de euro, ea nu ținea coșul de cumpărături, nici cel cu ouă. ”Sunt și alte lucruri pe care nu le făceam împreună” spune candidata Udrea, fără să o întrebe nimeni așa ceva. Ce o fi vrut să spună doamna Udrea? Din nou face declarații care dau loc la interpretări deloc ortodoxe. Probabil mesajul era pentru cineva anume, nu spun cine, persoană importantă. Este clar, femeia asta o caută cu lumânarea, vrea publicitate cu orice preț, chiar dacă face singură aluzii deloc onorabile. Dar onoarea cocoșului cine o reperează? Apropo, când Elena a divorțat de Dorin, aparent fără motiv, ”amiabil” fără scandal, fără tam-tam, fără nimic care să dea semn de despărțire, lumea s-a mirat puțin dar nu a comentat. Acuma nu poți să nu întrebi dacă nu cumva Elena știa despre cercetările făcute de prietena Codruța, pentru că cercetările și interceptările erau în floare atunci, și și-a luat măsuri de scoatere de sub orice fel de interceptare, a părăsit domiciliul ca să nu mai fie înregistrată ambiental, ieșind din ”casă”, pentru a nu-și strica imaginea la alegeri. Pe mine nu m-ar mira nici informarea Elenei, indiferent de cine, nici decizia de a divorța. Sunt doar curios dacă i-o fi spus și lui Dorin, sau i-a făcut o surpriză, lăsând ”legea să își spună cuvântul”, că doar- așa cum a spus singură- sunt și lucruri pe care nu le fac împreună, cum ar fi pușcăria. Cum însă domnul Băsescu tocmai a declarat că a avut dosarul Microsoft pe masă, fără să specifice cine mai era cu el la masă, eu personal nu mai am nici un dubiu că divorțul celor doi a fost determinat de acest dosar și atunci cineva trebuie să își pună întrebarea dacă nu cumva Băsescu trebuie să fie învinuit, ca și Iliescu Mitică, de folosirea unor informații la care publicul nu are acces.Ba mai mult, a mai văzut un alt dosar,  EADS și sugerează să fie scos și ăla pe piață, adică să apară stenograme din el.  Ce căuta dosare  ale DNA pe masa președintelui? Să dea avizul în cazul Cocoș soțul protejatei sale?Aici nu se sesizează CSM?
Sărbătorire în familie
Aflați la Carei ca să sărbătorească eliberarea prințesei Irina de sub jugul justiției americane, domnii Ponta și Băsescu au reușit să egaleze recordul stabilit la o altă sărbătoare națională de Băsescu și Tăriceanu și au reușit să nu se vadă unul pe altul, ca și când ar fi fost pe planete diferite. Ca să arate că totuși el a fost unde trebuia, dar Ponta a umblat aiurea, Băse încearcă să ne convingă că locul lui Ponta era lângă șeful SMG nu lângă ministru. Nice try! Dar dacă șeful SMG ar fi fost nepotul lui Daciana și nu al Mariei, mai stătea Traian lângă el?
Băsescu salută și  pregătește o victorie ”zdrobitoare„
Președintele României salută tovărășește marele succes obținut de dreapta pro-europeană din Ucraina la alegerile parlamentare, deși nu au fost anunțate rezultatele finale. Probabil știe el Băsescu ceva, o fi numărat el voturile din străinătate și cu pușcașii din Kogălniceanu cu tot, votul a ieșit cum trebuia. “Votul masiv în favoarea partidelor proeuropene arată, pe de-o parte, voința poporului ucrainean că țara să-și continue drumul către integrare europeană, iar pe de altă parte, determinarea partidelor politice câștigătoare ale alegerilor de a răspunde voinței majoritare a electoratului ucrainean”  În ce constă această victorie de răsunet? Păi din 36 de milioane de votanți, s-au prezentat la vot jumătate, adică 18 milioane. Prima victorie, împotriva celeilalte majorități care nu a fost convinsă nici măcar să vină la vot. Apoi, partidele președintelui și premierului care au luat primele două locuri, au împreună 44% din voturile exprimate, ceea ce face 8 milioane din 36 milioane de alegători. Dacă mai adăugăm cu indulgență încă 500000 din mărunțișurile care au mai intrat în parlament, avem cam 8,5 milioane care au votat pentru cei aflați acum la putere, care așa cum se exprima și domnul Băsescu, intră astfel pe “un drum dificil”, dar care e “singura opțiune corectă”. Peste 25 de ani dacă nu chiar mai repede, Ucraina va fi și ea așa cum este România acum și ucrainienii se vor întreba și ei, ca și noi acum, cine i-a pus să aleagă singura opțiune corectă și cine a tras în ei. Deci să recapitulăm, victoria zdrobitoare este obținută cu o 25% din cei cu drept de vot. Mă întreb care va fi prezența la vot la noi peste o săptămână și cât de zdrobitor vor învinge milioanele lui Ponta, milioanele lui Băsescu… de Euro, nu de candidați. Sau va fi invers? Cine știe, poate românii din Moldova, poate cei din ambasade, poate țiganii, noii aliați ai lui Oprea, vor înclina balanța ”zdrobitor” de o parte sau alta. Sau poate scheletele.
La Cluj, ca la deputați
La Cluj a avut loc un festival de jazz. Cum participarea a fost subțire, organizatorii festivalului, reprezentanții firmei Diesel Events au postat pe pagina evenimentului fotografii în care au adăugat pe scaunele goale, cu programul Photoshop, persoane ale căror figuri se repetă chiar și de trei ori, pentru a da iluzia unui public mai numeros. Ca la noi, la nimeni, minciuna și manipularea au intrat și în cultură la astfel de activități aparent lipsite de importanță. Probabil așa a reușit și Roberta Anastase să dubleze numărul parlamentarilor când a numărat voturile la Legea 263. Săraca femeie nu e de vină, a avut ochelari cu Photoshop încorporat.
Abramburica și Eurovision
Marți 28.10.2014, s-a întrunit comisia juridică a Senatului pentru a discuta dacă doamna Ecaterina –Abramburica-Andronescu și domnul Șerban Mihăilescu primesc dezlegare la cercetare. Interesant, membrii comisiei care făceau parte din opoziție s-au prezentat la program la ora 10 conform planificării. Doar că ei fiind doar 5 din totalul de 11 nu exista cvorum. Deja lumea se întreba dacă se va întâmpla ce s-a întâmplat cu o zi înainte la Camera Deputaților cu domnul deputat Diniță, care săracul nu a avut norocul să aibă cvorum și astfel s-a amânat decizia. Dar spre ușurarea Abramburicăi, ca la un semn, apar la ora 10 și 10 toți cei șase membrii ai comisiei care reprezentau arcul puterii. Era un semn clar și fără echivoc, că în arcul guvernamental totul merge ceas, există o sincronizare perfectă și fără îndoială toți vor vota individual, așa cum le dictează ”conștiința”. Sper să nu creadă cineva că înainte de ședință au fost toți în același loc și au decis sau li s-a spus cum să voteze. Doamne ferește! De fapt votul din Comisie este elocvent. S-a decis amânarea deciziei până pe 19 Octombrie, după alegeri, Comisia pretinzând că ar dori ca DNA să le spună dacă au și alte noutăți. Păi așa pot cere la fiecare termen noutăți, până face Abramburica barbă și candidează la Eurovision.
http://www.dolj.radicalonline.info/fenomen-paranormal-la-cluj-spectatori-clonati-in-photoshop-la-un-concert-de-jazz.html
http://www.ziare.com/basescu/presedinte/traian-basescu-despre-alegerile-din-ucraina-tara-intra-pe-un-drum-dificil-1329840
Știri pământene

Ştiri NASA

Pe internet a apărut de curând o informaţie cum că între 16 şi 22 Decembrie ar avea loc o puternică furtună solară care ar face ca lumina soarelui aproape să nu mai ajungă pe pământ acesta urmând a primi numai 10% din lumina astrului. Cu toate astea, suntem informaţi, asta nu va afecta viaţa pe pământ vom trăi cu lumina artificială şi ne vom vedea probabil ca în ceaţă. Dacă ar fi aşa ar trebui ca timp de 6 zile şi temperaturile să fie mult sub 0 grade. Bun. Oamenii au fost înştiinţaţi, ce facem cu celelalte vietăţi, cine le însştiinţează că nu e nici un pericol, că după 6 zile toate revin la normal? Ce facem cu simdromul vacii nebune, că după limba albastră or să dea săracele patrupede în bâlbâială 6 zile.
Nu ştiu de unde apar ştirile astea, cine şi cu ce scop le scoate la lumină din ce furtuni mentale se nasc? Să fie goana după like-uri, după rating în lumea blogerilor sau pur şi simplu la unii e întuneric de când s-au născut? Pe blogul pe care a apărut ştirea la noi, nici nu îi dau numele, ca să nu îi fac şi eu rating, nu se spune decât că NASA a confirmat ştirea, dar nu se dă nici o sursă. Numai că blogul respectiv este citat ca sursă şi de alte pagini personale dornice de senzaţional. Am căutat şi eu pe sursele NASA şi nu am găsit decât că :
“Nasa has not confirmed that the earth will be in darkness for six days in December 2014.
An article circulating online, claiming that Nasa confirmed a total blackout of earth for six days in December is a fake news story.
The story titled, “NASA Confirms Earth Will Experience 6 Days of Total Darkness in December 2014!” originated from Huzlers.com, a website well known for publishing fake stories with sensational headlines.”
După cum reiese din texul de mai sus toată isteria a plecat de la un site “Huzlers”, care a dat apoi dezminţire menţionând chiar că ei de fapt cu asta se ocupă, cu ştiri contrafăcute aşa ca să facă rating şi să facă bâză de creduli. Punct. Cei care preiau la noi astfel de ştiri şi le multiplică după metoda Ponta, ori sunt credulii cărora li se adresează Huzlers, ori unii care se cred Huzlers sau premieri.
Cum printre altele sunt abonat on line şi la rapoartele săptămânale NASA, am intrat să văd ce mai e nou pe acolo şi aşa am dat şi eu peste două lucruri interesante, dar de data asta veridice.
Soarele a erupt într-o explozie solară destul de puternică pe data de 19 Octombrie 2014, începând cu ora 1.01 AM. Solar Dynamics Observtor, care observă în permanenţă Soarele, a captat o imagine a acestei erupţii în raze ultraviolet de 131 Angstroms, o lungime de undă care poate vedea imaginea unor astfel de erupţii care apar de obicei în turcoaz. Această erupţie a fost catalogată ca fiind de mărimea X1.1, în care X reprezintă intensitatea rupţiei iar X ca valoare este cea mai intensă, în timp ce numerele dau informaţii privind puterea. Spre exemplu o erupţie X2 este de două ori mai puternică decât una X1. Aceste erupţii provoacă radiaţii care în mod normal nu sunt periculoase pentru om deoarece nu pot trece de atmosfera terestră, dar cele mai intense pot provoca perturbări atmosferice, şi interfera semnalele GPS şi de radio şi tele comunicaţii.
Iată imaginea aceste eupţii aşa cum a fost captată de observatorul solar.

Al doilea eveniment pe care l-am remarcat din mulţimea de rapoarte, este de fapt o imagine superbă a Marelui Nor al lui Magellan, o galaxie satelit a Căii Lactee, aflată a treia ca distanţă faţă de galaxia noastră, la aproximativ 160000 ani lumină. Această galaxie satelit este vizibilă doar din emisfera sudică, fiind situată între constelațiile Peștele de Aur și Platoul, în apropierea polului sud ceresc.

Mărturisesc că nu este nimic neobişnuit în această fotografie, nu e prima, nici ultima, poate doar culorile deosebite obţinute cu alte filtre decât de obicei, dar o prezint şi am remarcat-o pentru frumuseţea ei. Telescopul Agenţiei Europene a Spaţiului a capturat nenumărate fotografii ale acestei galaxii dar în alte culori. În această imagine se vede şi marginea Nebuloasei Tarantula.
Aceste imagini sunt reale, nu ca ştirea cu praful care ne acoperă vederea.
http://www.ibtimes.co.uk/nasa-confirms-earth-will-experience-6-days-total-darkness-december-fake-news-story-goes-viral-1471809
http://news.discovery.com/space/powerful-x-class-solar-flare-hits-earth-causes-radio-blackout-141025.htm

Ştiri NASA

Craiovenii sărbătoriră Ziua Armatei

Motto: Întodeauna soldatul român a fost la înălţimea cerinţelor  comandanţilor şi poporului. Din ce în ce mai rar comandanţii şi conducătorii destinelor  lor se ridică la nivelul soldaţilor pe care îi comandă.

Pe o vreme câinească, aproape ca viaţa militarilor şi a românilor, dar mult mai luminoasă, cu o ploaie măruntă din aia care îţi intră în oase, în Craiova s-a desfăşurat Ceremonialul dedicat Zilei Armatei, ca în fiecare an, la Cimitirul Sineasca, locul unde există mormântul Eroilor. Unii s-ar întreba de ce „ sărbătorim” ceva în cimitire şi nu pot să nu îmi amintesc o întrebare care circula pe vremea când eram copil. Întrebarea era, de ce a fost îngropat Ioan Vodă pe un deal. Răspunsul era simplu, pentru că acolo era cimitirul. De fapt nu ştiu de ce spunem că sărbătorim Ziua Armatei când de fapt atât locul cât şi activităţile sunt specifice comemorării eroilor. Poate cineva ar trebui să decidă dacă sărbătorim sau comemorăm ceva cu ocazia acestei zile.

Ca de obicei, la activitate au participat militarii din garnizoană, reprezentanţii oficialităţilor, rezerviştii şi veteranii de război şi.… ploaia. Poate din cauza ploii nu am văzut şi altceva. Oricum au lipsit de la ceremonial şi deci depunerea coroanelor, reprezentanţii partidelor. De ce oare? Probabil că sunt toţi la Bucureşti prin comisiile parlamentare, lucrează febril la imunitatea colegilor cu schelete în dosar. Fiecare cu eroii lor nu?

Lipsa partidelor de la activitatea de depunere a coroanelor la cimitirul Eroilor, se poate explica nu prin ploaia mocănească, nici prin faptul că ar fi în campanie electorală,  ci  prin „dragostea şi interesul„ pentru problemele armatei şi pragmatismul, pentru că este clar că aceşti morţi, eroii din războaie, nu pot fi puşi pe listele electorale, deci nu pot şi folosiţi, acolo apar numai cei decedaţi de la ultima modificare a listelor electorale. Îmi amintesc că la ultimele alegeri, cele din Decembrie 2012, undeva prin Teleorman a existat o reclamaţie cum că la o secţie de votare, au fost văzuţi şi oameni vii votând. Doamne fereşte!

Altfel, activitatea s-a desfăşurat după tipic, armata din nou a răspuns prezent, militarii au stat din nou sub ploaie ore în şir, s-a defilat şi gata, toată lumea a plecat acasă cu conştiinţa datoriei împlinite. Numai că cei care ne conduc destinele şi implicit pe cele ale aratei nu prea şi-au făcut datoria, rămânând datori ţării şi armatei pe care au adus-o la cai de lemn şi avioane de hârtie.
Nu ştiu ce au declarat sau spiciuit reprezentanţii oficiali la acest eveniment, am ajuns la eveniment, din fericire, exact după ce termenaseră de minţit. Am constatat însă că doamna Olguţa Vasilescu stătea sub aceeaşi umbrelă cu domnul Prioteasa şi m-am întrebat fără să vreau, cine sub a cui umbrelă se află.

Abia spre sfârşitul programului m-am dumirit, când a fost cu depusul coroanelor şi am văzut cu uimire că din partea primăriei Craiova a depus coroana numai doamna Olguţa şi .. buclucaşa umbrelă, nimeni altcineva dacă facem abstracţie de cel care o ţinea. Umbrela. Se pare că datorită atâtor ploi şi primăria a intrat la apă, sau nimeni altcineva nu mai merită să stea lângă doamna primar? După câte schimbări au avut loc prin regii în numai 2 ani, ai spune că asta ar fi explicaţia. Până şi conducerea SRI Dolj a fost reprezentată de doi ofiţeri, descoperiţi, că aşa se stă în faţa mormintelor. Nu le dau poza ca să nu fiu învinuit că i-am deconspirat.

Cam asta fuse. Păcat de toate evenimentele şi activităţile organizate de Comenduirea şi comandantul Garnizoanei cu ocazia unor astfel de evenimente, eu cred că strică orzul pe gâşte dar asta e armata, răspunde prezent oricând, chiar şi când moral nu ar trebui, pentru că de data asta iată, oficialităţile se prezintă subţire de tot. Dar nu vă neliniştiţi,  vine iar cod de inundaţii, înzăpeziri şi atunci veţi vedea toţi politicienii făcând poze cu militarii aflaţi la inundaţii sau la redeschiderea drumurilor şi salvarea… companiilor care au primit bani grei pentru ceea ce vor face tot militarii.

Cel mai frumos sărbătoresc “Ziua Armatei”,  regii astfaltului, drumarii şi clienţii contractelor cu primăriie, care normal ar trebui să se ocupe de drumuri, după ce militarii le fac treaba. Atunci să te ţii chefuri dragii de ei, la fiecare pahar vorbesc frumos despre soldaţi.
LA MULŢI ANI ARMATĂ ROMÂNĂ!

Craiovenii sărbătoriră Ziua Armatei

Ce sărbătorim pe 25 Octombrie?

Întrebarea ar putea părea retorică, mulţi ar fi tentaţi să spună că am pus-o aşa ca să mă aflu în treabă, dar după ce am văzut că sunt oameni care nu ştiu ce limbă vorbesc, în ce ţară locuiesc, cred că ar trebui să (ne) punem astfel de întrebări din ce în ce mai des. Dar mai e un aspect. Sunt români din cei şcoliţi, nu din cei intervievaţi aşa de dorul ratingului, care ar răspunde că pe 25 Octombrie, sărbătorim :
– Urcarea pe tronul Angliei a lui Henry al doilea, în 1154
– Înfrângerea francezilor de către englezi în bătălia de la Adincourt, 1514
– Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie, 1917
– Preluarea Taiwanului de la Japonezi de către China în 1945
– Criza rachetelor din Cuba, 1962
– Uciderea a 155 şi rănirea altor 721 de Irakieni nevinovaţi în bombardarea Bagdadaului de către armatele eliberatoare ale SUA în 2009
– Naşterea lui Johan Strauss 1825
– Naşterea lui Pablo Picasso, 1881
– Naşterea lui Lee Mc Phail,baschetbalist american, 1917
– Naşterea lui Ivan Marconi fotbalist italian, 1989
Lista ar putea continua cu zeci de evenimente multe dintre ele trecute pe Wikipedia. Nu am trecut decesele, alea nu se sărbătoresc, deşi am văzut şi perle le genul ”sărbătorim xx de ani de la moartea lui Eminescu”. Ideea este că fiecare în funcţie de naţiune, preocupări, interese, coloratură politică, educaţie, zonă, reţine sau vrea să sărbătorească ceea ce i se pare lui mai interesant, sau i-a marcat viaţa. Cei care s-au născut, s-au căsătorit, au câştigat la Loto, pe 25 Octombrie, nu mai au nevoie să îşi amintească şi faptul că în aceeaşi zi s-a mai întâmplat şi altceva cine ştie pe unde, pe ei îi interesează doar că au mai pus un an şi o mai pune de un chef, dar în ultimii ani e din ce în ce mai greu.
Nu pot spune că marea majoritate a românilor sărbătoresc pe 25 Octombrie Ziua Armatei, dar fără îndoială că sunt câteva milioane care ştiu acest lucru şi printre ei se numără militarii activi sau în rezervă, cei care au făcut armata pe vremea lui Ceaşcă, pentru că îşi amintesc că atunci se dădeau învoiri, un pahar de bere la masă şi ceva carne prin mâncare. Mai există o categorie de cetăţeni care îşi mai amintesc de această zi, şi anume politicienii, cei care ne conduc şi care acum, se folosesc de această dată ca să îşi mai lustruiască imaginea şi să arate lumii cât de patrioţi sunt ei şi cum varsă o lacrimă de partid pe coroana de spini a armatei. Ce cruce a purtat armata română sub conducerea politicienilor din ultimii 25 de ani nu a purtat nici Fiul lui Dumnezeu. Să le dea acelaşi Dumnezeu tuturor acestor politicieni acelaşi parcurs pe care l-a avut Armata Română şi Ţara sub mândra lor cârmuire. Amin!
Nu mai întreb de ce sărbătorim Ziua Armatei pe 25 Octombrie şi ce s-a întâmplat atunci pentru că iar pomenesc de dumnezei. Cât am fost tânăr şi vedeam un singur program tv, ascultam o singură voce şi învăţam după o singură carte de istorie ca şi fraţii mai mici sau mai mari chiar dacă era nouă şi o găseam măcar pe bancă în clasă la începerea fiecărui an şcolar, am fost învăţat că pe 25 Octombrie 1944 s-a eliberat ultima brazdă de pământ de sub ocupaţia germană. Trăiască Dragoş Vicol! Ceva mai târziu, mult mai târziu am aflat şi eu la început cu frică, apoi cu ruşine iar acum cu furie, că de fapt nemţii trecuseră graniţa cu ceva zile mai înainte dar tovarăşii ofiţeri din preajma regelui au considerat că este mai bine să amâne atacul decisiv şi deci raportarea eliberării Oraşului Carei, până în noaptea zilei de 24 Octombrie, pentru ca la 25 Octombrie era ziua de naştere a tovarăşului rege, cel care pe 23 August se înfrăţise cu tovarăşii de la răsărit şi trimisese în prizonierat 170000 de militari români luaţi prizonieri pentru că regele dăduse dezlegare dar nu şi zapis, că îl durea mâna. Aceeaşi persoană, astăzi, revenită în ţară, gângăveşte ceva pe la tv despre cum a „salvat” el 1000 de studenţi când a abdicat şi a plecat din ţară cu colecţia de maşini, ceva tablouri, ceva bijuterii de familie, o rentă viageră, şi cea mai mare distincţie a Uniunii Sovietice pe piept.
Înduioşător gestul mai marilor armatei de a face sluj în faţa regelui, obicei păstrat şi reactivat cu mare succes după 1989 când nici stelele nu se mai văd până nu coboară la picioarele regilor zilei. Armata zilelor noastre aproape că nu mai are comandanţi are mai mult boşi, şefuţi şi sefi .. ciufuţi. Nu dezvolt ideea, nu vreau să fiu răutăcios în această zi, din respect pentru cei la al cărui mormânt mergem prea formal şi numai formal să depunem coroane de flori. Dar pentru că tot suntem în preajma unor evenimente, să nu uităm că zilele astea cetăţeanul Mihai a primit drept cadou vestea că fiica sa, Irina, cetăţean al Statelor Unite ale SUA, a fost iertată, poate în virtutea faptului că ar fi prinţesă, sau poate pentru că oficialii noştri au făcut lobby, bănuiesc că nu degeaba, în cazul luptelor de cocoşi care constituie infracţiune pe acolo şi a primit numai o supraveghere judiciară timp de 3 ani. Să tot fii prinţesă. Numita prinţesă care pentru mine este nimic altceva decât o infractoare de rând, pentru că şi-a recunoscut vina, deci fapta comisă o plasează în această castă selectă, a dovedit că este româncă, pentru că în faţa curţii a susţinut, ca orice politician român prins cu mâna în Microsoft, că „nu intenţiona să încalce legea” . Instanţa a decis de asemenea ca împricinata să plătească 200000 de dolari statului American. Ei şi? Mai taie tata sau unchiu nişte păduri şi gata, mai rămâne şi de o scobitoare o măslină, ceva acolo de aniversare.
Altfel, pe 25 Octombrie fiecare sărbătoreşte ce îi place, unii merg la activităţi oficiale să mai promită câte ceva alegătorilor, să mai dea cu piatra în adversari şi să se plângă de greaua moştenire şi să se laude cu partenerul strategic care nu ne lasă de izbelişte şi ne bagă în toate conflictele lumii, pentru că nu e aşa, armata română este o armată de profesionişti, care a luptat shoulder by shoulder cu bravul soldat american şi şi-a dat sângele, picioarele, mâinile şi ce a mai căzut sub mină, pentru el.
Şi totuşi de ce sărbătorim Ziua Armatei cu 128 de ani mai târziu de data înfiinţării armatei moderne, nu o să pot să explic niciodată. Dacă tot ne-am făcut că schimbăm ceva, dacă am schimbat imnul ţării, Drapelul Naţional, Constituţia, de ce să lăsăm armata împroşcată cu noroiul acelor fapte şi acelor ani? Cu ce a greşit armata în faţa politicienilor încât nu vor să îi schimbe hainele deşi am schimbat gradele, structura, ţinuta, şi tradiţiile? Cine vrea ca armata să rămână legată de această dată care nu îi face onoare? Întrebarea ar fi nu ce sărbătorim, ci de ce sărbătorim ce sărbătorim pe 25 Octombrie.
Respect Armatei Române!
http://en.wikipedia.org/wiki/October_25
http://www.ziare.com/regele-mihai/casa-regala/fata-regelui-mihai-verdict-in-procesul-luptelor-de-cocosi-1329109
Ce sărbătorim pe 25 Octombrie?

Udrea cea bună

Un mic scandal face din nou deliciul presei de can-can din Romania, dar e vorba de can-canul politic nu cel din show-biz. Elena Udrea, această Oana Zăvoranu a politicii româneşti, nu pierde nici o ocazie să dea presei subiecte de discuţie. I-a spus ei cineva, ca şi colegei Oana, că dacă vrei să ai succes, trebuie să faci lumea să vorbească despre tine, indiferent ce şi aşa vei fi votată, pentru că lumea va şti de tine. Dacă eşti cinstit şi necunoscut, nu te ştie nimeni, nu vei lua un vot măcar dar dacă vorbeşte lumea despre tine, indiferent ce, vei găsi măcar unul să zică” lasă mă, că măcar pe asta o cunosc, ce dacă e paraşutistă, ce e singura?”. Aşa că s-a gândit ea să şocheze iarăşi după arătatul sânilor ca o ţaţă la piaţă, şi să dea din nou ocazia să se vorbească despre ea, indiferent ce, venind pe piaţă cu un slogan de cartier, care în mod normal a creat comentarii nu numai în cartiere. „Bună pentru România” este nu numai o pretenţie exagerată ci şi o provocare de prost gust prin care pleşcoianca ţine să amintească celor care uitaseră, cum a promovat în lumea politică.
Dacă a vrut cumva să amintească şi de coana Zoiţica pe care Caţavencu o recomanda pentru „că e damă bună”, nu ştiu dar chiar şi alăturarea de celebra eroină este tot ruşinoasă. Ca urmare, au apărut reacţii şi printre primii a sărit la cap CTP care de ceva timp ne vorbeşte numai indirect, nu ştiu dacă l-a mai văzut cineva în public. Sloganul doamnei este lipit pe un afiş care o prezintă îmbrăcată în fustă şi taior albe dar cu cască de constructor pe cap. Nu ştiu cine îi face campania, cine îi dă ideile pentru apariţiile în media, dar dacă e aceeaşi persoană care a trimis-o prin noroaie în pantofi cu toc să ofere pantofi cu toc femeilor de la ţară, pot spune că şi persoana e tot de acolo. Ca urmare a primit o replică a la CTP care spune că s-a echipat ca în filmele porno. Nu ştiu dacă echipamentul corespunde, domnul CTOP o fi expert, poate ştie, dar prostul gust şi lipsa de inspiraţie sigur concurează cu cele al respectivelor filme. Doamna Udrea i-a replicat încercând să fie ironică, dar neafectată de apropo, semn că se aştepta la asemenea reacţii dacă nu cumva le dorea. “Este exact aşa cum am spus, depinde ce e în mintea fiecăruia. Am rămas surprinsă de cât de informat este domnul Cristian Tudor Popescu în domeniul de care vorbeşte. Daţi-mi voie, fiind femeie, să nu-l pomenesc.Aş fi văzut în acest afiş că sunt o femeie care atunci când a fost ministru a reabilitat 6000 de km de drumuri.
Este a doua oară când doamna Elena Udrea dă vina pe alţii pentru interpretări pe care ea se face că nu le vede. Asta dovedeşte odată în plus că nu cunoaşte realitîţile României şi trăieşte ca şi Elena Ceauşescu, cu impresia că toată lumea gândeşte şi trebuie să gândească ca ea. După ce s-a indentificat cu paraşuta, acuma se dă „bună”, dar săraca de ea, venită de pe plaiurile cârnatului de Pleşcoi „nu ştie” ce înseamnă în cele mai dese cazuri când spui despre o femeie, nu o profesoară, nu o actriţă, nu o cântăreaţă, nu o sportivă, că e bună. Cum doamna Udrea, nu este nici sportivă deşi se afişează cu Ruxandra Dragomir, nici acrtita, deşi joacă teatru de când a intrat în politică, nici cântăreaţă deşi zbiară uneori la microfon nici profesoară deşi nu scapă nici o ocazie să dea lecţii tuturor, ci doar o simplă femeie, oricât s-ar lăuda cu performanţele ei ca fost ministru, rămâne în mintea oamenilor ca blonda de la Cotroceni, cea care venea să facă plinul la 11 noaptea. Să apară acum pe afiş să spună singură că este bună pentru România mi se pare exagerat. Nici măcar acolo unde s-a gândit CTP nu este bună pentru toată România, pentru că mai ales acolo, gusturile şi preferinţele sunt extrem de diverse, iar doamna Udrea nu a fost încă lăudată de nimeni că ar fi „ bună” iar genul acesta de reclamă: „caută-mă, sunt bună, sunt fierbinte”nu mai ţine nici în profesie. Ei bine, ştiind toate astea, pentru că ea îşi cunoaşte foarte bine valoarea, oricât s-ar lăuda, să ieşi pe piaţa spunând că eşti bună, nu pare, este fără îndoială o provocare, o neruşinare politică dacă vreţi şi nu trebuie să te mire că bărbaţii se vor gândi automat la acel sens la care ea săraca „nu s-a gandit”, ea fiind fecioară. Elena Udrea a cerut să fie văzută astfel, şi după cât se vede, îi place pentru că probabil se admiră singura spunându-şi cât este de bună în faţa oglinzii, aşa cum făcea gargara verbală în maşină, pretinzând că îşi îmbunătăţeşte dicţia. Doamna Udrea, când te naşti sâsâita, orice ai face cu limba, tot în vârful limbii vei vorbi.
Deci dacă doamna Udrea contează în această campanie pe faptul că va fi votată pentru că este bună, mai are de aşteptat. Voturile ei, atâtea câte vor fi, vor veni din altă parte să nu spere la cei ce se uită la filme porno pentru că ăia nu vor veni la vot ei se vor uita tot la filme.
http://www.gandul.info/politica/replica-elenei-udrea-la-comentariul-lui-ctp-referitor-la-casca-luata-din-filme-porno-13439149
Udrea cea bună

Ebola, politici şi bătaie de joc

Enola şi Ebola două bestii cu nume inocente
Ebola, un nume care stârneşte groaza, care te face să te gândeşti la moarte, la fel ca şi Enola Gay. Numai că dacă Enola Gay este numele mamei şi împrumutat avionului colonelului american Paul Tibbets, pilotul care a aruncat prima bombă atomică din lume asupra unor ţinte civile nevinovate, Ebola este numele unui râu care izvorăşte din Zair se transformă în râul Mongala şi se varsă în fluviul Congo. Ce coincidenţă ca marile blesteme să poarte nume aparent inocente. În ceea ce priveşte râul Ebola, nu cred că ar avea cineva ceva de obiectat că personal nu are nici o vină, deşi i se atribuie paternitatea sau maternitatea numelui virusului aşa cum doamnei Enola Gay i se atribuie onoarea naşterii unuia din cei mai mari criminali din istorie. Bineînţeles, Paul Tibbets nu a fost singur, el doar a executat un ordin nu, ca şi comandanţii puşcăriilor comuniste din Piteşti, Aiud sau altele, el doar a pilotat avionul cel care a apăsat pe buton, a fost colegul lui, Thomas Farebee căruia îi cam tremurau mâinile atât de mult la antrenamente, încât ca să nu fie nevoit să îl înlocuiască, Tibbets a făcut un dispozitiv care îi ţine mâna colegului pe detonator. Dar să ne întoarcem la Ebola.
Istoricul bolii
Boala şi-a făcut apariţia în Iunie 1976 în Sudan, într-un depozit de bumbac din Nzara, dar atunci necunoscându-se nimic despre ea a fost confundată cu un virus Sudanez pe nume Sudan Virus(SUDV) şi a făcut 151 de victime din 284 infectaţi. Apoi virusul a apărut pe 26 August acelaşi an în Zair în districtul Mongala la un director de şcoală, pe nume Mabalo Lokela. De aici s-a dat numele virusului, deoarece Lokela făcuse o vizită la originile râului Ebola şi s-a spus că acolo ar fi contactat boala. Lokela a murit pe 8 septembrie în spital. După moartea lui au apărut şi alte cazuri care s-au înmulţit atât de mult încât preşedintele Zairului, Mobutu a decis închiderea întregii regiuni ţinând zona în carantină până la dispariţia cazurilor,timp de 26 de zile. În acest caz din 318 cazuri, 280 au fost mortale.
O a doua epidemie majoră a avut loc în 1995 în Congo şi a cunoscut 315 cazuri din care 250 mortale.
În august 2007 o altă lovitură a virusului, tot în Congo a provocat 187 de decese din 264 de cazuri.
În Noiembrie 2007 alt focar în Uganda ucide 37 de oameni din 149.
În 2012 au mai avut loc două „mici” cazuri în Uganda şi altul în Congo.
În Martie 2014 Ebola îşi face apariţia din nou în Guineea, dar primul caz apăruse de fapt în Decembrie 2013. Din August 2014, Ebola se extinde şi în alte ţări africane, precum Liberia, Sierra Leone, Guineea şi Nigeria. Apoi apar cazuri izolate şi în SUA, Spania, Anglia, de la persoane întoarse din Africa. Până în prezent sunt 9216 cazuri suspecte de Ebola din care 4555 decese şi cifrele se schimbă zilnic
Boala nu alege, dar medicamentele da
Cazurile din SUA ŞI Anglia au fost rezolvate repede. Nici nu fuseseră raportate cazurile celor doi medici din SUA infectaţi cu Ebola, că s-a şi anunţat că li s-a administrat un ser „experimental” care fusese până atunci verificat doar pe cobai şi „nu se ştia dacă este valabil şi la oameni”, dar surpriză, a mers la americani. Dar ca să nu sară toţi pălmaşii să ceară serul, medicii din SUA anunţă că : „Pentru moment, acest ser miraculos a fost produs în cantităţi foarte mici şi pentru a putea fi folosit ca tratament la oameni trebuie să fie aprobat de Agenţia pentru Alimente şi Medicamente (FDA) din SUA.” Ca să vezi cum au sacrificat ei cei doi medici ai lor pentru binele omenirii, dându-le un ser care nu se ştia dacă va avea efect. Şi pentru că americanii nu şi-au uitat originile şi fraţii, serul a fost trimis şi pentru salvarea unui britanic, dar nu a mers la spanioli. Ca să vezi, ciudăţenie, era un ser vorbitor de engleză, “no habla espagnol“ din cauza asta nu a mers pe spanioli.
Apropo, mai aflăm din presă că s-au făcut mii de experimente cu virusul pentru a vedea cine este purtător şi cine nu. Aşa aflăm că au fost testate 24 de specii de plante şi 19 de vertebrate şi numai liliecii s-au infectat. Bun, am înţeles, de la batman încoace suntem fraţi şi cu liliecii, nu numai cu primatele, dar nu pot să nu mă întreb ce s-a întâmplat cu celelalte animale infectate, cele care nu s-au îmbolnăvit, nu o fi scăpat nici o pasăre din laboratoarele alea deştepte, că prin filmele alea americane tot vedem cum dispar vaccinuri experimentale, dar apare câte un Bruce Willis, Dudikoff, Segal şi le aduc înapoi şi îi bate pe ăia răi până cere pamperşi.
Coincidenţe?
Orice ar fi, cert este că ceva pute, se pare că nu numai conflictele au început să se externalizeze ci şi bolile. De când e lumea şi pământul războaiele şi epidemiile au mers mână în mână, indiferent cine a izbucnit mai întâi. Nimic nu este întâmplător. Începe să se vorbească din ce în ce mai mult, pe diverse programe tv naţionale şi internaţionale, despre faptul că Pământul, această planetă populată – nimeni nu poate să spună sigur de cine – cu oameni, a început să gâfâie, că îşi schimbă polii pentru că au obosit sau s-au plictisit să facă acelaşi lucru mai vor şi ei ceva nou, că nu mai avem pătură de ozon, avem un cearșaf, că nu mai avem păduri, nu mai avem ape, că dispar specii de animale şi că în curând nu o să mai avem ce mânca. Nişte cercetători nu au avut ce face şi au făcut o statistică a consumului de hrană pe naţii şi au ajuns la unele concluzii care nu ştiu de ce nu mă miră. Cică cel mai mult ar consuma americanii şi britanicii. Nici nu e de mirare, doar englezii au inventat capitalismul iar americanii au adus la cote maxime societatea de consum. Cred că şi la consumul de carburanţi tot americanii sunt pe primul loc. Mult mai puţin ca ei consumă indienii, dar nu pieile roşii, alea nu mai consumă decât pământ de la Custer încoace, şi ruandezii. Cum societatea asta de consum nu prea mai are multe zile şi rezervele de hrană se toacă la foc automat, s-a făcut un calcul şi s-a constat că actualele resurse de hrană ar mai fi capabile să întreţină 1,5 miliarde americani, sau 2,5 miliarde englezi, sau 12 miliarde de indieni sau 18 miliarde ruandezi. Dumneavoastră dacă aţi avea posibilitatea,ce aţi alege ? Nu ştiu câţi români ar putea ţine dar interesant este că războaiele sunt începute de cei care consumă mai mult dar mor cei care consumă mai puţin, iar bolile apar la cei care consumă mai puţin şi sunt vindecaţi cei care consumă mai mult. Că aşa-i în societatea de consum. Aşa se face că iată, la ora actuală, deşi boala se studiază din 1976, nu se ştie despre ea mai mult decât se ştia la început, nu s-a descoperit încă de ce şi cum apare şi nici un medicament sau ser, ceva despre care să se poată spune că vindecă sau previne boala. Nu oficial. Deocamdată savanţii se bucură că nu au apărut mutaţii (nu oficial), dar descoperă că perioada de incubaţie este mai mare. După ce vor dispărea câteva sute de mii de oameni, sau după ce boala va scăpa de sub control şi va face şi victime nedorite în rândul granzilor, mai vorbim, până atunci, ca şi războiul, este un rău necesar. Teoria este veche, şi încă aplicabilă.
Glume de prost gust şi măsuri politice
Interesant este şi modul în care reacţionează unele ţări faţă de această boală. În timp ce unii îşi scuipă în sân, şi tremură la gândul că le-ar putea cădea pe cap un astfel de virus, americanii, cei care deja au avut două cazuri cu doi medici care însă au „scăpat” miraculos mestecând tutun, au început să scoată bani din Ebola. Dovedind că se trag din perfidul Albion, tatăl umorului negru, un american s-a gândit să se îmbogăţească de pe urma virusului şi a confecţionat o .. jucărie –păpuşă având forma virusului. Că un tembel a avut această idee de prost gust nu este de mirare, de mirare este… ba nu, nici asta nu este de mirare, că s-au găsit o grămadă de idioţi care să o cumpere şi uite aşa omul a terminat stocul, „jucăria” are căutare şi omul dovedeşte odată în plus, deşi nu mai era necesar, că în ţara aia mare de peste ocean, se pot face bani şi din necazurile altora aşa cum se fac războaie pe pământurile altora. Eu nu le doresc, dar mă întreb de ce se mulţumesc, ei, americanii cu ştifturi, făcături, şi nu pun mâna pe original, că ei cam aşa obişnuiesc, să pună mâna pe tot ce e nou, şi să se joace cu virusul, nu cu păpuşi. Sau cumva deja s-au jucat şi .. le-a scăpat din mână? Probabil ca şi în filmul Gods must be crazy, le-a scăpat sticla de coca din avion şi a căzut în mijlocul unui trib de boşimani. Ghinion, ca să parafrazez un candidat în viaţă.
Francezii în schimb nu se joacă cu Ebola. Ei s-au jucat cu coloniile şi colonizarea, naturalizarea, cetăţenia, Maghrebul, etc şi acum riscă să nu mai ştie cine e cetăţean francez şi cine simplu francez. Săracul corsican îşi vede visul împlinit, Franţa ocupată de colonii. Cu atâţia cetăţeni venind din Africa, Franţa se teme serios de efectele naturalizării şi a decis ca tot ce vine din zonele epidemice să fie oprit încă de la graniţă, de la aeroport, verificat minuţios, izolat şi dacă testele arată ceva periculos, băgat încă de pe aeroport în regim strict. Chapeau! Mai auzim din aceleaşi surse că cei opriţi testaţi, verificaţi, nu s-au plâns că li s-au încălcat drepturile, că sunt discriminaţi, că de ce numai ei, dimpotrivă, au declarat că li se pare normal. Normal la ei, că la noi normalitatea are altă faţă.
Spuneam acum câteva zile că noi ne lăudăm că au venit 18 cetăţeni români din Africa din zone contaminate iar autorităţile au decis să îi lase să zburde, dar le iau temperatura din două în două zile şi le-au atras atenţia că dacă au Ebola, să dea telefon la 112 şi să se izoleze. După câteva zile, aflăm că domnul Arafat ar fi spus că „ROMÂNIA FACE EFORTURI PENTRU A IZOLA POTENŢIALII BOLNAVI” Sublim, nici nu se putea mai corect, face eforturi, însă la dotarea, fondurile şi posibilităţile ministerului de resort, nu ştiu ce anume vor reuşi să facă. Să nu uităm că la ultima rectificare, sănătatea a fost din nou văduvită. Acum suntem anunţaţi că se lucrează la instalarea unui spital de campanie căruia neiniţiaţii îi spun militar. De ce militar nu ştiu, pentru că va fi de campanie? Ce fel de campanie, electorală? Cică s-ar acorda 25 de milioane de lei pentru acest proiect. De unde banii ? Sper că nu din banii de campanie, că nu dă voie legea. Eu aş propune să se ia banii din defrişări şi de la Cocoş, dar de unde Cocoş? Lumea zice că ar fi plecat unde a plecat omul ăla al lui Blejnar.
Până una alta, parcă văd că primul caz îi va găsi pe guvernanţi nepregătiţi că doar vine iarna nu, şi este sezonul când sunt luaţi mereu prin surprindere, mai ales că uite apar date noi, s-a constatat că se ia şi din transpiraţie şi că perioada de incubaţie nu ar mai fi de 21 ci de 25 de zile. Până să ajungă la noi poate se dublează, dar noi vom sta tot la 21 de zile şi noi nu retractăm, că zice iară lumea că minte Ponta. Dar nu m-ar mira totuşi să dea domnul Ponta o OUG prin care să interzică accesul Ebola în ţară, apoi să iasă pe post şi să spună că a luat măsuri, România se află în afara oricărui pericol, ca şi în cazul conflictului din Ucraina, pentru ca apoi să vedem doctori mascaţi de la MSF umblând pe străzi aşa cum acum vedem puşcaşi marini umblând cu barca pe mare sau jucând baschet cu elevii de liceu în Constanţa.
Unii fac bani cu jucării cu Ebola, alţii fac bani jucându-se cu viaţa românilor. Curată bătaie de joc.
http://www.bbc.com/news/world-africa-26835233
http://a1.ro/news/extern/auto-saved-article-please-rename-36-id132623.html
http://en.wikipedia.org/wiki/Ebola_virus_disease
http://www.antena3.ro/externe/antidotul-care-ar-putea-salva-oamenii-bolnavi-de-ebola-extras-dintr-o-planta-surpriza-este-ieftin-262943.html
http://www.evz.ro/pregatim-un-spital-militar-pentru-tratarea-ebola-in-romania.html
Ebola, politici şi bătaie de joc

O nouă colaborare între comunişti şi Casa Regală?

Promisiuni electorale
Recenta declaraţie a candidatului Ponta privind iniţierea unui referendum pe tema unei eventuale întoarceri la monarhie a trecut relativ destul de uşor prin malaxorul presei plătite, e adevărat interesată mai mult de guzganul Hrebenciuc care pare mai interesant. Adevărul este că mai toată lumea este convinsă că această declaraţie a lui Ponta este o simplă minciună de campanie şi că va ţine cât ţine şi campania. Da, sunt convins că aşa este, mai ales că nu îl văd pe Ponta în stare să dea cu piciorul la buget, la ministere, la contracte, la administraţie, şi mai ales la partid doar aşa pentru ca după un an să ceară referendum şi să şi accepte eventual, să predea frâiele unui rege. Asta doar dacă nu cumva  urmăreşte ca şi Napoleon să se alieze cu un Dante, un Robespiere ceva şi apoi să se declare rege şi astfel a împăcat şi capra şi varza. Altfel, nu numai că este lipsit de logică să vrei să fii preşedinte doar aşa ca să poţi să dai tronul altcuiva, dar este total ne- Ponta şi ar distruge un crez de o viaţă. Este deci clar că declaraţia este dată cu intenţia de a atrage voturile regalişţilor care de altfel sunt clar de dreapta, făcându-i să spere că ar avea o şansă, mai ales că Băsescu, coabitantul lui Ponta lovise în Mihai. Să fie regaliştii atât de uşor de fraierit încât să cadă în plasa lui Ponta, cum au căzut şi Tăriceanu, şi Antonescu, şi alţii?
Mihai-bate -palma
Să fie declarația lui Ponta o simplă gulgută pentru aburirea celor mulți și proști sau asistăm la o înțelegere între Ponta și Mihai prin care Mihai promite voturile regaliștilor iar Ponta acuma dă motiv de susținere?  Nu ştiu, dar eu mă întreb dacă nu cumva asistăm la o înţelegere între comuniştii din PSD şi Mihai, prin care Mihai să îşi sfătuiască suporterii să voteze Ponta, vezi Doamne pe motiv că iată acesta vrea regalitatea, deşi ştie şi el, fostul rege, că nici dacă se organizează referendum nu are nici o șansă. Întrebarea ar fi de ce ar accepta Mihai să îl sprijine pe Ponta? De ce nu, atâta vreme cât nu îl costă nimic, dar poate câştiga pe alte planuri? Să nu uităm că una din fetele sale are mari probleme cu justiţia în SUA, iar sprijinul şi un eventual lobby al preşedintelui ar putea ajuta la nivel înalt. Apoi să nu uităm că Paul îi stă în coastă,  ar putea avea pretenţii la tron şi trebuie să admitem că are mai mult şarm decât de Mihai şi securistul Duda la o adică. Procurorii lui Ponta îl pot ajuta indirect, în procesul pe care îl are Paul cu retrocedările. Iată deci, că avem şi o motivaţie care nu este de loc de neglijat chiar dacă acestea pot rămâne la nivel de angajamente care nu vor fi onorate.
Calculele
Nimeni nu garantează niciodată că alianţele şi promisiunile electorale sunt literă de lege, dimpotrivă. Întrebarea care se pune este poate Ponta să se preteze la un astfel de joc? Cu siguranţă da, mai ales că DNA-ul a intrat cu bocancii în PSD lovind în toate structurile, pe toate planurile, inclusiv cel financiar şi .. istoric. Cercetarea lui Hrebenciuc, condamnarea lui Mitrea, percheziţionarea lui Dumitru Iliescu arată că Băsescu nu mai are scrupule, loveşte la rădăcină, disperarea este mare. Se joacă nu numai viitorul ţării ci şi supravieţuirea unui sistem care a dus România la cele mai înalte cote ale corupţiei. Pentru Băsescu este vorba de supravieţuire nu a lui ca persoană, el va rămâne în picioare ci a sistemului său relaţional care este mult mai important. Deci Ponta are nevoie de orice vot, orice ajutor ca să fie sigur că va învinge sistemul lui Băsescu. A făcut pact prin naşu Oprea cu ţiganii, acum atrage regaliştii bătând probabil palma cu Mihai. Ar fi în stare Mihai să bată palma cu Ponta? De ce nu, a mai bătut odată palma cu comuniştii, şi cei români şi cei ruşi şi nu a dus-o rău de tot, a scăpat cu viaţă el şi familia cu o parte însemnată din avere a fost decorat şi a primit rentă viageră de la comunişti aşa că cine a trădat odată poate trăda şi a doua oară, mai ales că acum o face pe ascuns, nu trebuie să dea nici o declaraţie importantă pentru ţară. De fapt dacă stăm stâng și judecăm drept, cu cine nu a colaborat Mihai? Cu naziștii daaa, cu liberalii și conservatorii daaaaa, cu comuniștii daaaa, cu legionarii daaa, a mai rămas vre-o mocirlă în care să nu fi intrat? Nuuuuuuuuuuuuu. Ce nu face un rege pentru țărișoara lui nu? Mihai ştie că el personal nu va mai fi rege niciodată, mai ales după actul de abdicare, dar trage şi el cât poate, să mănâncă şi copii lui o pâine albă. Și acum, ca și în 44 dacă a bătut palma cu comuniștii a făcut-o pentru propriul interes, pentru salvarea propriei pieli nu a țării, sper să nu își facă nimeni iluzii privind așa zisul patriotism.Nu este așa că a venit în țară fără nici o pretenție la tron și averi, doar pentru că se simțea român? Și unde mai pui că vorbește exact ca Johannis. Cred că e ceva în  sângele ăsta nemțesc. Goebbels specialistul în discursuri era evreu din câte știu, nu neamț.
Hrebenciuc a căzut…pe mâna cui?
Interesant vizavi de PSD este scandalul în care sunt implicaţi granzii PSD. Cine ar fi crezut până să vină Ponta, că se va lega cineva de Mitea sau Hrebenciuc,cei care au făcut şi desfăcut noduri gordiene de pe vremea lui Iliescu? Doamne ce pleaşcă pe Ponta aceste alegeri, cum a lovit „Băsescu” în oamenii pe care nu îi putea controla el şi cum îi lasă culoarul să pună pe cine vrea el în locul lui dacă ajunge preşedinte. Cu cei doi în forţă, ar fi fost foarte greu să se impună chiar şi cu sprijinul lui tata socru. Dar iată că după Năstase, scapă şi de Hrebenciuc şi Mitrea. Nu este curios că toate astea se întâmplă cât este el premier? Se pare că Băsescu, lovind în ei, îi face un mare serviciu iar Ponta săracu, imparţial ca toţi procurorii ajunşi premieri, nu poate face nimic „lasă justiţia să îşi facă treaba”. Bună treabă! Faptul că e implicat şi tata socru este doar aşa de imagine, să nu se prindă guzganii că Ponta ar şti ceva. Sîrbu va ieşi basma curată, va fi şi el chemat aşa de formă, eventual ca martor, nu va păţi nimic, dar ceilalţi vor fi siliţi să renunţe la funcţiile publice, chiar la cele din partid, poate chiar la partid „ca să nu implice partidul în acest scandal”. Nu e aşa că toate astea îi dau insomnii lui Ponta? Odată scoşi din funcţii, Ponta va spune ”eu sunt curat, eu i-am dat pe cei bănuiţi pe mâna justiţiei, eu nu tolerez nici măcar bănuieli de corupţie în anturajul meu, votaţi-mă eu sunt curat şi plăcut uscat”! Aplică şi el sistemul patentat de Băsescu cu fratele pe care l-a „lăsat” pe mâna justiţiei.
Groaznic a ajuns România dacă astfel de oameni ajung să o conducă şi să se bată pentru conducerea ei.
O nouă colaborare între comunişti şi Casa Regală?

România marfă

O beizadea de România ajunge la studii afară. În prima zi de cursuri se întâlnește cu studenți din ț țări și fiecare încearcă să se laude cu țărișoara lui,”țara mea e super”,” țara mea e cool” ”țara mea este meserie”, „țara mea este beton”. Vine rândul beizadelei din România care spune: ”ȚARA MEA ESTE MARFĂ!”
România, laborator universal
România este nu numai Grădina Maicii Domnului, nu numai pământul făgăduinței pentru toți escrocii, hoții, pedofilii, și țeparii sau ”investitorii strategici” ci și locul unde se experimentează sau aplică toate mijloacele legale sau ilegale, acoperite sau descoperite, admise sau interzise de prostire, manipulare,sărăcire, îndobitocire, intoxicare, distrugere. Nimic din ce poate pune în pericol viața cetățenilor nu este străin de România. Citind, ascultând sau văzând câte pericole și amenințări calcă această țărișoară te întrebi fără să vrei cum de mai existăm.
Codex Alimentarus, medicamente cancerigene, vaccinuri care contaminează în loc să vindece, atacuri meteo, atacuri violet sau roșii, atacuri sau afaceri telepatice, arme și mijloace de manipulare în masă, atac psihotronic, război geofizic, geodezic sau convențional, viruși și gripe porcine, aviare, limbi albastre, vaci nebune, guvernanți corupți, defrișări, dosariade, ape contaminate, învățământ fără manuale, medicină fără doctori și fără spitale, corupție fără corupți, justiție fără justițiari, nimic din ce poate distruge o țară nu lipsește din România de parcă cineva a decis să ne desființeze. Partea proastă este că toate astea găsesc un pământ fertil și guvernanți gata să primească, să importe, să accepte, să experimenteze, să aplice toate aceste nenorociri în schimbul unui comision. Și toate astea se amplifică, sau ies la iveală cu ocazia alegerilor fie că sunt aplicate mai intens, fie că sunt demascate de cei care vor să arate cât de rău este adversarul politic.
Campania agenților
Dacă alegerile prezidențiale trecute au fost marcate de raza violet și Aliodor Manolea, de data asta lucrurile se complică. Acum au apărut în scenă ofițerii acoperiți sau doar pretinși, serviciile secrete, dosarele cu tone de hârtie în ele, care vegetează prin sertare de ani de zile în așteptarea prescripției, judecători și avocați telecomandați și multă nesimțire. Ceea ce nu apare însă niciodată în presă este cât au plătit și cui, candidații, ca să aibă sprijinul licuricilor sau mai corect spus cu cât vor plăti iarăși aceiași aburiți care cască gura la tv urmărind ”campaniile” electorale, așteptând un calendar, o brichetă, o fotografie, un așa zis program de .. guvernare și o plasă. Bine, că plasa acum e pungă, nu mai contează, românul tot plasă ia. Nimeni nu îi spune cu cât va plăti și cum, promisiunile făcute de candidați la Poartă, că doar de la Mihai Viteazu încoace, pentru domnie se plătesc peșcheșuri cât pentru tot neamul .. românesc. Este adevărat, acum sultanii sunt mai înțelegători. Pe vremuri haraciul se plătea în produse finite, grâul gata secerat, aurul extras, sarea spartă, mierea în ciubăre,fetele virgine, ienicerii fără mustață, încă cu caș la gură. Acuma însă condițiile s-au mai îmblânzit. Poarta nu mai cere aur gata extras, își trimite ea companiile care îl scot din pământ, odată cu metalele rare care fac mai mult decât aurul în sine, nu mai cer petrol, îl extrag singuri prin fracturare de ne lasă infirmi pe viață, fetele nu e nevoie să fie virgine, doar bune, nici nu mai sunt furate și duse în căruțe păzite de osmanlâi, ajung la poartă singure, sau aduse de pești, cu autocarul, cu avionul, după posibilități, iar copii nu mai sunt luați cu arcanul pentru a fi crescuți ca ieniceri pionieri, sunt ademeniți cu dolarul, sunt lăsați să crească mari încât să aibă vârsta să semneze singuri contracte în care să declare că se duc acolo unde îi trimite Poarta, căci ea decide unde are nevoie de ei, nu divanul național. Asta înseamnă evoluție nu?
Noii fanarihoți și taxa pe mers
Nici nu mai e nevoie să vină fanarioții să ne conducă, avem guvernatori locali cu două sau trei origini, alogeni sau doar vânduți, nu le mai spune norodul Mihnea Turcitu, acum se numesc Turcescu, Băsescu, Pontescu, Johannis a devenit Iohannis, și sunt mult mai eficienți la jecmănit și dat pielea jos de pe români decât amărâții ăia de fanarioți care veneau, storceau și plecau. Ăștia de acum, fanarihoții autohtoni, nu mai pleacă, ei doar se rotesc la tron, dar sug și de lângă el, că doar la noi s-a născut proverbul ”dacă nu curge pică”. Deci față de vremurile de demult am  evoluat, spre exemplu podăresele astăzi chiar fac poduri și gondole ca să ajungă banii mai repede la ele. Ce taxe pe fumărit, oierit,albinărit, funciere, acum se pun taxe adevărate pe stâlpi, pe pomi, pe respirat, pe apa din izvoare, pe mers că am auzit că mai nou cei care calcă prin Bucegi vor trebui să plătească taxă. Asta ca să se poată ”plimba” mai lejer americanii și evreii, care nu puteau scormonii Bucegii din cauza turiștilor ăstora autohtoni. Se plânseseră săracii că îi strâng Bucegii la umeri, e prea mare aglomerația prin zonă și unii mai pun și întrebări ce caută ei pe acolo. Așa că acum că se taxează călcatul ierbii nu fumatul, o să fie mai puțină aglomerație prin Bucegi și o să poată americanii să își extindă baza acolo. Mâine o să plătim taxă pentru acarieni, șoareci, coropișnițe, cârtițe și hoituri, că ne ară terenul și ne îngrașă pământul. Nu râdeți, puteți cel mult să mă înjurați că le-am dat ideea, că oricum sunt lipsiți până și de imaginație.
Suntem ”marfă”
Românul, acest animal docil, care nu are nevoie de training pentru dresaj, odată ce i-ai pus jujeul de gât gata, e al tău, a devenit astfel cea mai căutată marfă, dar nu la bucată ci en gros pentru că este luat cu pământul lui cu tot, cu cățel și cu purcel, iar România este țara unde orice măgărie este posibilă toți vând, toți cumpără,toți fură, unul de la altul și toți din avuția națională. Doamne, bogată țară avem dacă din ea trăiesc atâția hoți interni și externi și încă mai este de furat. Gazele de șist și aurul din pământ sunt vândute, pădurile sunt deja date și jumătate gata tăiate, satele vândute, retrocedate cu cimitire cu tot, cine dă banul devine brusc „moștenitor”,cultura vândută, educația eradicată, sănătatea contaminată, ce mai rămâne de dat în această campanie? Poate aerul, cearceaful de ozon, că pătură nu mai e sigur. La cât de repede se mișcă treburile și cât de repede se termină marfa, cred că o să apuc să o văd și pe asta.

România marfă

Doi preşedinţi, aceeaşi boală

 
Doi pensionari stăteau de vorbă vizavi de bolile.. bătrâneţii:
-Măi dragă, tu ce ai vrea să ai, dacă ar fi să alegi între Parkinson şi Alzheimer?
– Bă nu şşşştiu, cred că aş alege Pppparkinson.
– Dddde ce măi dragă?
-Ppppăi mai bine să vărs paharul decât să uuuuit unde am pus sticla! HĂ HĂ HĂ!!!!!

O ştire “de senzaţie”
România Tv a dat „marea lovitură”, a arătat lumii că preşedintelui Băsescu îi tremură mâna. Nici ei nu ştiu care, se tot uită la cucul lui, pardon, la ceasul lui să vadă dacă îi tremură stânga sau dreapta sau are probleme cu ridicatul paharului la ambele mâini. Ce să spun, nu ştia nimeni că Băsescu bea, nici că face mişto de gazetari când nu are ce să răspundă şi le spune ori că sunt ţigani împuţiţi, ori păsărici, ori că a fost beat şi nu a ştiut ce spune, ori că s-a scărpinat în urechea stângă prin urechea dreaptă şi a constatat că între ele nu e nimic… nimic bun pentru ţară. Iar ei, ziariştii, dornici de rating şi de senzaţional pun de fiecare dată botul la glumele lui, aşa cum şi telespectatorii pun botul la ştirile „senzaţionale” care apar exact când trebuie, adică atunci când scade ratingul, dar nu de ţară şi când încep campaniile, dar nu agricole. Aşa s-a întâmplat şi acum, când o televiziune din cele care se închină la un singur Dumnezeu, banul, încercând să acopere un alt subiect cu un agent acoperit şi el, a căutat prin arhivele naţionale şi a găsit 3 secvenţe în care lui Băse îi tremura una din mâini, probabil cea cu care semnase actul de coabitare cu Ponta. Mare eveniment, nu ştia nimeni până atunci că Băsescu bea , nici măcar Elena Udrea. Diversiunea a fost de doi lei, făcută de neprofesionişti, uşor de demontat şi deci de întors împotriva celui care a dat ordin să se scoată repede ceva că arde şi nu are spumă. Numai că televiziştii lui Ghiţă, ghiolbanul nu ciobanul, au cam dat cu băţul în baltă şi s-au umplut de smoală, nu fală, pentru că Băse, băiat deştept, a scos pe piaţă certificatul medical-legal de la vizita efectuată la SMC şi astfel le-a stors lămuia în faţă.
Subiectul  trece, bătaia de joc rămâne
Şi uite aşa, preşedintele echidistant continuă să îşi bată joc de o ţară întreagă, făcând politică şi acoperit şi descopertat, şi călare şi pe jos, şi pe faţă şi prin dos, continuă să fie preşedinte jucător-procuror şi judecător deşi toată lumea spune că ar fi pe moarte, că ar fi pe ducă, că are zilele numărate şi la propriu şi la figurat. Dar vorba olteanului, uite-al dracu că nu moare, tot mai mişcă din picioare.
Ţineţi minte, 3 cuvinte, spunea Dragnea în deschiderea campaniei lui Ponta. Care din ele domnul Dragnea, alea care spun „ Ponta copy-paste minte”?
Boala de incompatibilitate
Spuneam că Băsescu continuă să îşi facă de cap nestingherit şi asta şi pentru că are adversari de categoria 3-4. Dacă Ponta vrea să câştige alegerile negând că a lucrat pentru SIE deşi ştie că este adevărat şi că se poate ca noul Turcescu, domnul Rareş Bogdan să vină şi el cu biblia să îl întrebe în confruntarea finală dacă a lucrat pentru SIE, atunci fie are capul cât bostanul şi mintea cât nuca, fie are consilierii pe care i-a avut şi Geoană când a fost la Vântu. De ce s-ar feri domnul Ponta să recunoască că a fost sub mandat SIE? Dintr-un singur motiv, deoarece fiindcă că ca procuror activ, nu putea să semneze cu serviciile secrete, oricare ar fi fost ele, dar nu e aşa, dulce ca mierea e glonţul patriei, mai ales când aceleaşi servicii, interne sau externe joacă rolul femeii care te ridică şi te coboară. Dacă nu ar fi afurisita asta de incompatibilitate pe care Ponta a folosit-o ca şi Băsescu pentru a scăpa de incomozi, de mult ar fi spus „da domnilor, am lucrat pentru ţara mea şi sunt mândru de asta, dar nu am dat foc la vapoare!” dar ce să faci, incompatibilitatea asta nu te lasă, poţi fi căpitan de vapor-turnător, dar nu şi procuror- „ascultător”. Dar mai e un aspect, dacă ar fi fost ofiţer pe statele SIE şi avea grad ca activ sau are încă, nu avea dreptul să candideze  nici la parlamentare. Aici buba, dacă există, are deja  puroi. Dacă bunicuţa Iliescu a fost între seceră şi ciocan, nepotul Ponta este între ciocan şi nicovală. Probabil că nicovala i-a împrumutat-o colegul lui Mihai Viteazu. Nimic nu se pierde, nimic nu se câştigă, totul se transformă.


Alt preşedinte aceleaşi boli
Şi pentru că tot vorbeam de boli prezidenţiale nu pot să nu constat că există unele boli profesionale încă necunoscute. Domnul preşedinte Dogaru, după unii preşedintele SCMD, are şi el ceva boli prezidenţiale. Nu am să mă refer la cea cu ridicatul paharului, deşi mulţi apropiaţi ar fi în stare să jure că nu îi tremură mâna nici când ridică paharul, nici când semnează notele de plată, nici la disperarea şi încăpăţânarea cu care ţine de tronul prezidenţial deşi a adus sindicatul în aceeaşi stare în care a adus Băsescu ţara, nici la ura cu care îşi tratează contestatarii şi spumele pe care le face când vorbeşte despre ei. Dacă ar fi aici un manelist, ar spune „ se ştieeeeeeeeeeeeeee!!”
Domnul Dogaru mai are două boli prezidenţiale, se crede la fel de neprihănit şi de providenţial pentru sindicat, societatea civilă, naţiune, NATO, omenire, pe cât se crede şi Băsescu pentru PMP, românii de pretutindeni şi Statele Unite ale Europei. A doua este aceea de a crede că orice ar face nu i se întâmplă nimic de aici şi amestecul în politică, deşi legea spune şi pentru unul şi pentru altul că nu au ce căuta prin cartierul ăla. Dar pentru ei legea este făcută pentru a fi încălcată. Unul face poze în tricoul PMP cu Elena Udrea, celălalt face pozne când cu Meleşcanu, Ghişe şi Funar, când cu Ponta, deşi legea 54 la art 2 spune: “Organizaţiile sindicale sunt independente faţă de autorităţile publice, de partidele politice şi de patronate.” Coincidenţă, tot articolul 2 , dar din Statutul SCMD , spune că “ Sindicatul ”Cadrelor Militare Disponibilizate” este o organizaţie sindicală independentă, apolitică, constituită democratic, prin voința exclusivă a membrilor săi, în strictă conformitate cu prevederile Legii 54/2003 ” iar articolul 3 întăreşte: “Sindicatul ”Cadrelor Militare Disponibilizate” este independent față de partidele politice, de organele de stat ale puterii, administrației, justiției, de alte formațiuni ale sistemului instituțional politic precum și de orice alte structuri ale Guvernului României.”

Nu poţi să nu te întrebi cât de apolitic şi independemnt este un preşedinte de sindicat, care afirmă cu propria guriţă şi scrie cu propria mână că a acordat sprijin electoral unor candidaţi şi că a bătut palma cu un partid sau cu reprezentanţii acestuia promiţând “ajutorul profesionist în contracararea acţiunilor lui Traian Băsescu împotriva candidatului la prezidenţiale Victor Ponta.”
Iată cum sună întregul comunicat:
“miercuri, 15 octombrie 2014
Comunicat
In ziua de 14.10.2014 au avut loc discutii intre reprezentantii PSD si reprezentantii legitimi ai SCMD, nominalizati la pichetarea din 13.10.2014.
Reprezentantii PSD au promis ca vor sprijini rezolvarea pozitiva a Proiectului Legii pensiilor militare de stat, solicitand in schimb ajutorul profesionist in contracararea actiunilor lui Traian Basescu impotriva candidatului la prezidentiale Victor Ponta.
Pentru ultima oara, ajutorul nostru a fost acordat. Asteptam rezolvarea promisiunii de mai sus pana la data de 1 noiembrie 2014.
PRESEDINTELE SCMD,
Col. (r) dr. Mircea DOGARU”
În materialul de mai jos, îl puteţi asculta pe acelaşi preşedinte de sindicat Dogaru Mircea spovedindu-se ca Turcescu, cum a luptat el pentru Meleşcanu cum a bătut palma să adune semnături pentru el, dacă este de acord cu pretenţiile lui. Faptul că domnul Dogaru vorbeşte despre CNSC şi Alternativa Naţională nu are nici o valoare nici morală, nici juridică, pentru că ambele denumiri sunt înregistrate la OSIM, aşa cum am demonstrat, de către domnul Dogaru în numele SCMD. Domnule. s-a umplut ţara de agenţi acoperiţi. Boală grea. Mame, nu vă lăsaţi copii să se facă preşedinţii că se îmbolnăvesc numai de boli netratabile, ca să plagiez un clasic încă în viaţă.

Embed Music Files - Audio Hosting - ALTERNATIVA NATIONALA STRANS...

http://sindicatulcmd.blogspot.ro/2014/10/comunicat.html http://www.in-cuiul-catarii.info/2014/10/04/avatarurile-lui-dogaru-si-sindromul-lipitoarei-7594
Doi preşedinţi, aceeaşi boală

România, focar de EBOLA

De dimineață o știre transmisă așa ca informație de rangul 3-4 mi-a dat frisoane. Suntem anunțați, pe un ton așezat, ușor, foarte ușor îngrijorat, doar așa un pic interogativ, în avanpremiera știrilor importante cu declarațiile lui Băsescu despre Ponta, că 18 români s-au întors din Africa, din țările cu focare EBOLA în care au murit mii de oameni și că am intrat și noi în rândul lumii, avem un salon din spitalul Matei Balș în care pot fi primiți cei infestați cu periculosul virus.
Ni se mai spune că virusul are o perioadă de incubație de 21 de zile și că specialiștii noștri au decis ca măsură profilactică, să le verifice din două în două zile temperatura celor întorși din Africa. Adică ce întorși din acel iad, sunt liberi să se plimbe pe unde vor, să se întâlnească cu cine vor, să circule în mijloacele de transport în comun, să contamineze toate persoanele cu care se întâlnesc în acest interval și dacă cumva după 18 zile, timp în care au dat virusul gratis oricui au vrut și nu au vrut, le crește temperatura, atunci să se izoleze în casă și să dea telefon la 112. Acestea sunt recomandările domnului Streinu Cercel mare specialist pe la Sănătate. Să nu îți vină să îl trimiți 5 ani în Sierra Leone?
Din câte știu eu, când cineva, se întoarce dintr-o zonă endemică, este trecut în carantină, i se fac analize, este izolat până este eliminată prezumția de ”vinovăție”. Am fost și eu plecat în misiune în Angola, cu unitatea, zonă în care malaria, o boală cu mult mai ușoară, un fel de rudă mai săracă a criminalei EBOLA, era la modă  și la întoarcere, tot detașamentul a fost ținut în carantină câteva zile până a fost eliminat riscul de a fi contaminat cineva, deși malaria nu era mortală decât în condiții extraordinare și era tratabilă cu medicamente aflate în aproape orice farmacie.
De data asta însă cu un virus mortal, specialiștii noștri au decis să îi lase pe cei veniți liberi și abia dacă apar semne de boală, când deja este prea târziu și ei deja au intrat în contact cu alții având virusul mai demult, aceștia vor fi izolați.  Oamenii ăștia sunt inconștienți. Dacă apar semnele bolii la măcar unul din cei veniți, cu dotările și posibilitățile sistemului sanitar românesc, suntem terminați, boala se va răspândi necontrolat, nimeni nu va putea niciodată să determine cu cine au luat legătura cei contaminați și nimeni nu va mai fi sigur că este sănătos.
Suntem informați de același medic că nu există semne specifice, că boala începe cu simptome banale, dureri de cap, de gât stare de amețeală, stare de slăbiciune. Adică exact ca orice răceală sau ca malaria. Realizați ce se va întâmpla cu cetățenii care știu că au trecut măcar pe lângă lotul de ”sportivi” întorși din Africa și vor avea unul din acele simptome și ce va fi apoi în familiile celor întorși și ale celor cu care au intrat în contact? Va fi nebunie la nivel național, isterie, panică, ceva ce nici Sfânta Paraschieva nu a văzut iar secția aceea pe care ne lăudăm acum că o avem amenajată just in case, nu va fi bună nici de wc public.
Toate aceste lucruri ar fi putut fi evitate dacă statul, Ministerul Sănătății, ar lua măsuri ca cei care se întorc din state africane cu focar Ebola, ar fi izolați total timp de 21 de zile, dacă ar fi ținuți în carantină, ca și cum ar fi bolnavi, nu doar așa să li se ia temperatura din două în două zile. Dar cine să ia aceste măsuri și unde să îi țină? Cine să ia aceste măsuri, acești incompetenți și corupți care acum au o singură grijă, campania electorală? Dar-ar EBOLA în ei să îi văd izolați pe viață că sunt mai răi decât cancerul.
Dar interesant este că la ora 9 domnul Streinu Cercel ne spune la Realitatea că riscul de contagiere este de 1/1, adică dacă un bolnav se întâlnește cu un sănătos, cel sănătos se contaminează 100%. La ora 10 dimineața însă, același post de televiziune ne anunță că boala nu se dă decât dacă se intră în contact cu secrețiile contaminatului, transpirație, salivă, etc, practic dacă îl atingi sau atingi ceva ce a atins el, că nu se dă prin aer, ci doar așa, ca mita, din mână în mână. Bine că nu se virează în cont virusul ăsta, că ar fi în stare guvernanții noștri să ni-l bage în pensie.
De fapt dacă ne raportăm la simptomele anunțate, suntem deja o țară total contaminată:
Nu e român să nu aibă durere de cap când se gândește nu la ziua de mâine ci la momentul când va ajunge acasă în familie după o zi de lucru sau după ce a colindat în căutarea unui loc de muncă;
Nu e român să nu îl doară în gât de când tot strigă pe la porți închise la Parlament, la guvern, la Cotroceni, la instituțiile statului, la primării, că i se încalcă drepturile, că băncile le iau casele, mână în mână cu mafia imobiliară, că nu mai au spitale, nu mai au medicamente, că sunt hrăniți după un Codex criminal, că li se vinde pământul, li se otrăvesc apele, că sunt conduși de niște hoți cu 4 clase sau cu doctorate luate prin copy-paste sau incendiatori de profesie;
Nu e român pe care să nu îl fi luat amețeala văzând ce reprezentanți au ajuns în Parlament dar mai ales cum au ajuns, ce miniștri formează guvernele și cum îi caută mascații și procurorii periodic, cine ajunge să candideze la președinția țării, cum se bat aceștia pe tronul țării și ce lături ies din gurile lor;
Nu e român să nu aibă ”slăbiciuni” date de virusul politic de Dâmbovița, pentru un partid sau altul și acum sunt gata să bage cuțitul unul în altul din cauza acestei contaminări colective care le-a luat mințile.
Așa că o spun cu toată responsabilitatea, România este deja contaminată. Dacă ne gândim la aceste lucruri trebuie să admitem că totuși EBOLA este o soră mai mică a cancerului în care trăim de atâția ani, este mult mai puțin periculoasă, pentru că pentru ea există totuși și se lucrează la antidot. La boala care a atins România numai Dumnezeu are antidotul.
România, focar de EBOLA

Frustrările unui fost

Dogaru Mircea, un lider de sindicat care nu vrea să ajungă premier ca Ciorbea , nici președinte ca Băsescu, nici pușcăriaș ca prietenul Cozma, dar măcar un consilier ceva…El nu face politică, face doar jocurile altora, după ofertă. Voiculescu a căzut, mai dă cineva ceva? Odată, de două ori….
Deja începe să plictisească  subiectul, ca și personajul Dogaru, iată că este a treia oară când mă aplec supra sa în ultimele 10 zile, după o tăcere sau o lipsă de băgare în seamă  de luni de zile, în care l-am lăsat să se dezvolte să zburde pe câmpia sindicală fără să mai comentez.  Probabil asta l-a făcut să creadă că a scăpat de un contestatar sau poate l-a întristat dacă ținem cont că în ultima săptămână s-a plâns de două ori că nu vorbește nimeni despre el, sau nu îl cheamă la evenimente să ciugulească  și el o alună, o măslină o scobitoare. Dacă am reînceput să scriu a fost pentru că oala a dat în răscol, fiertura risca să murdărească aragazul așa că am decis să iau capacul de pe oală. Dar constat că ciorba a fost ne-spumuită și continuă să iasă afară toată mizeria din legumele și carnea puse la fiert. Cineva cu care am vorbit, un membru fondator al sindicatului îmi spunea că refuză să se mai amestece în această ciorbă pentru că pute. I-am spus că vrea nu vrea, rămânând în oală, tăcând și bolborosind sub capac nu face altceva decât să contribuie la menținerea acestei ciorbe mirositoare.
Aș fi vrut să nu mă mai amestec, credeam că am fost destul de clar și convingător în cele două articole vizavi de ultimele activități, declarații și comunicate ale domnului Dogaru, dar iată că ori domnul Dogaru este masochist, ori și-a pierdut definitiv uzul rațiunii cum spunea Rică. Ultimele comunicate, ultimele ”plângeri” scot în față la nivel caricatural, în întreaga hidoșenie, o boală și un caracter ale unui lider de sindicat care nu face de râs numai haina militară ci și natura umană. Spuneam că m-a învins, în sensul că a depășit chiar și ceea ce credeam eu că e în stare să facă sau să spună, dar văd că acum a depășit și limitele rațiunii. Trebuie să fii ori bolnav, ori teribil de disperat ca să poți afirma ceea ce a afirmat domnul Dogaru în ultimele sale intervenții. Să luăm pe rând câteva dintre ele:
1. În data de 01.10.2014 apare pe blogul cică personal al domnului Dogaru, un bilanț al SCMD. Trec peste faptul că toate punctele de vedere care apar pe acel blog PERSONAL, sunt semnate ca președinte al SCMD, că blogul său așa zis personal este găzduit pe pagina SCMD, că adresa de mail trecută la contact este tot a SCMD și nu una personală, astea toate nu mă miră la domnul Dogaru cum nu mă miră nici faptul că altul îi scrie textele domnia sa nefiind în stare să tasteze ceva pe computer. Mă refer doar la faptul că în acest Bilanț SCMD domnia sa atacă iresponsabil și total nejustificat o persoană, un vicepreședinte,al PSD, (căruia cu ocazia unei vizite la Craiova îi pupa mâna umil) învinuindu-l că urmărește sau este amestecat în ceea ce domnia sa spune că ar fi încercarea de destructurare a SCMD și se referă domnia sa la doamna Olguța Vasilescu, primarul Craiovei: ”Acesta este contextul în care acțiunile de destructurare a SCMD, din ordin și din interior, declanșate încă din februarie 2010, au culminat cu un comunicat al președintelui Filialei 1 Craiova care se erijează, încă odată, in lider al unora dintre vicepreședinții SCMD. Pentru lovitură, transmit felicitări doamnei lider PSD Olguța Vasilescu, a cărei victorie în alegeri se datorează, în proporție decisivă, celui care a prezentat-o electoratului și actualilor susținători – președintele SCMD.” Mâine o să spună că și pe Meleșcanu tot el l-a adus în fața alegătorilor, sau l-a numit la SIE. În nebunia sa domnul Dogaru declară chiar că dacă nu era el, doamna primar nu ar fi fost acolo unde este. Cât de dus cu mintea să fii să faci astfel de afirmații? Bine că nu spune că Simona Halep îi datorează locul în ierarhia mondială a tenisului feminin. Nu e prima oară când afirmă că el ar fi cel care ține sub control nu doar societatea civilă ci chiar și guverne. Să ne amintim că altă dată afirma că are 3 miniștri în guvernul Ponta care sunt sub controlul său, ba se mai lăuda că și fostul ministru al Muncii, doamna Câmpeanu i-ar datora locul în Parlament. Pentru medicii de specialitate acest fel de a te manifesta are un termen clar stabilit în practica medicală.
2. Pe data de 07.10. 2014 declară negru pe alb dar fără nici o probă sau dovadă că delegația unor filiale SCMD a fost scoasă în șuturi de la încercarea de a discuta cu un vice-prim-ministru, pentru ca apoi după ce s-a dovedit că acea discuție a avut loc și s-a concretizat prin măsuri la nivel de ministere, pe blogul sindicatului apare un articol al unui președinte de filială care de fapt este mai mult autobază a sindicatului decât filială, prin care conducerea PSD este învinuită nici mai mult nici mai puțin decât că Guvernul, PSD, partidele aflate la guvernare, încearcă să destabilizeze SCMD, se amestecă în treburile interne ale sindicatului, încearcă să racoleze membrii de sindicat. Bineînțeles că acel comunicat de toată jena era făcut nu doar cu știința ci din îndemnul și cu cuvintele conducerii reprezentată de … șoferul domnului Dogaru care înaintează spre decontare bonuri de carburanți pe care filiala nu are cum să le justifice, consumul fiind de fapt al mașinilor folosite de conducerea filialei.
3. Pe data de 13.10 însă, se schimbă tonul, domnul Dogaru nu mai atacă PSD-ul acum se face că îl apără și încearcă să îl căineze pentru că vezi Doamne, Băsescu a încercat să lovească în PSD prin SCMD și invers. Mai pe scurt, acum dușmanii nu mai sunt PSD și conducerea partidelor aflate la putere ci demisul Traian Băsescu, agentul Turcescu, oculta mondială, Putin, Islamiștii, Osama Bin Laden și bineînțeles președinții unor filiale contestatare care în concepția și mintea lui Dogaru au uneltit cu toate aceste forțe ale răului, la distrugerea României, a NATO, care nu pot supraviețui fără Dogaru. Dacă medicii nu intervin, mâine va spune că pământul va fi atacat de omuleți mici sau mari, gri sau verzi care au fost chemați de Neacșu, Naon și Tudor să destabilizeze SCMD și să distrugă lumea.
4. În același comunicat abracadabrant domnul Dogaru face niște afirmații atât de absurde încât chiar și cei apropiați lui, care cunosc adevărul se întreabă de ce le-a trecut. Practic tot ce a fost rău făcut de domnia sa si cei care îl urmează este aruncat în spatele celor care nu au fost ghiocei. Ceea ce susține în acest comunicat depășește in unele locuri orice fir de realism și bun simț fiind picturi și invenții demne de Leonardo da Vinci:
• În mintea domnului Dogaru, faptul că din 20000 de sindicaliști mai sunt doar 2000 de cotizanți se datorează acțiunii celor care îl contestă;
• Tot în mintea dar numai în mintea lui, cei 3 foști vicepreședinți fondatori suspendați de către el din CD sunt victimele acelorași contestatari. Pentru conformitate citiți aici cum au plecat Ana Winzer și Elena Cobuz din comitetul director http://neacsum.blogspot.ro/2010/11/altul-la-rand.html
• ”Controlul ANAF” al prietenilor domnului Apostol a venit tot la ordinul contestatarilor;
• Refuzul altor președinți de filială de a i se mai supune orbește s-a făcut, a fost decis de aceiași contestatari, nu este o urmare a unei conduceri autocratice ca să nu spun bezmetice și dictatoriale. Iată aici o parte din cauzele reale ale”nesupunerii unor filiale și președinți de filială, așa cum au declarat aceștia, nu cum declară domnul Dogaru: http://neacsum.blogspot.ro/2010/11/sectia-propaganda-in-actiune.html
• Alegerea proastă a caselor de avocatură cu care acum sindicatul se judecă, din cauza aceleiași conduceri, și proastele contracte cu acestea, sunt puse tot pe seama acelorași contestatari. Mâine o să spună că eu sau Tudor am aranjat ca domnul Pricină să facă grădinița cu doamna Bârlă, să devină prieteni pentru ca după 40 de ani el să o aleagă avocat al sindicatului deși era o ilustră necunoscută pentru sindicaliști;
• Încercarea de a se alege europarlamentari sau consilieri cu ocazia diferitelor alegeri sunt puse tot pe seama contestatarilor, deși tot pe blogul sindicatului era vehiculat numele domnului Comănici, fidel și ascultător apropiat al domnului Dogaru care se visa parlamentar european fiind la un moment dat trecut primul pe lista… CNSC;
• Degringolada din unele filiale, schimbarea președinților, intervențiile CD în alegerile din unele Filiale sunt puse tot pe seama acestor contestatari deși domnul Dogaru este cel care a mers în acele filiale nemulțumit de deciziile luate de sindicaliști pe cale democratică și a schimbat noua conducere aleasă. Ce s-a întâmplat în filialele din Brașov și Botoșani este elocvent.
Lista ar putea continua,  practic tot ce a aruncat domnul Dogaru în spatele altora i se datorează domniei sale, celor care l-au sprijinit în declarațiile și ieșirile aberante, unor șefi de filială care au primit în schimbul sprijinului bani suplimentari virați nejustificat în contul filialelor, cu care acestea au ”prosperat” administrativ,s-au dotat cu televizoare cu plasmă, fotolii, ca un cabinet de parlamentar al puterii,  iar președinții respectivi au reușit să facă unele vizite externe pe banii sindicatului pretinzând că transmit din partea filialelor sau SCMD mesaje unor organizații sau structuri. Așa se păstrează sprijinul și votul unor președinți de filială.
5. Duminică, 12 octombrie 2014 pe blogul sindicatului apare o ”Scrisoare deschisă a unui istoric român adresată Ministrului Apărării Naţionale” în care fostul colonel, istoric, președinte de sindicat, se plânge că Ministerul Apărării a organizat o activitate la care domnia sa nu a fost invitat. După ce a fost contestat și părăsit ca sindicalist, după ce presa i-a tratat ultimele ieșiri cu totală indiferență, arătându-i care îi este valoarea și ca președinte de sindicat, iată că nici ca istoric nu mai stârnește interesul nimănui. Nu comentez, doar constat, și sunt de acord, durerea este mare, dar nu mai mare ca paranoia. Ce treabă are coada vacii cu ștampila primăriei, nu înțeleg. Nu înțeleg de ce eu ca sindicalist trebuie să citesc văicărelile și frustrările  istoricului Dogaru? Ar trebui să spună acum că eu, Neacșu Marin, Tudor Marian sau Naon Mișu suntem vinovați și am dat ordin să nu fie invitat istoricul Dogaru la acea activitate. Pe mine nu m-ar mai surprinde.
Nu pot să nu mă întreb de ce atâta minciună, manipulare și dezinformare. Răspunsul este la îndemână, anul acesta trebuie aleasă o nouă conducere a SCMD și să se aprobe mult discutatul Statut. De soarta Statutului depinde soarta noii conduceri. Domnul Dogaru dorește să se voteze întâi statutul, dar în varianta propusă de el și întocmită de doamna Caloian deși există și alte variante cu propuneri venite de pe teritoriu, propuneri pe care pe vremea când încă credeam în buna credință a conducerii și domnului Rînciog, le-am strâns, le-am pus cap la cap și am încercat să le discut într-o comisie pe care urma să o decidă conducerea sindicatului. Ei bine acea conducere a sindicatului nu a mișcat un deget, nu a luat nici o măsură, deși exista această variantă, pentru că ei voiau să mențină același statut care era nu numai șchiop ci și ilegal, și am spus și dovedit de ce. Am mai spus-o și o repet, s-au făcut grave încălcări ale L-54 în și prin acest statut și am cerut în repetate rânduri conducerii să îl amendeze, tocmai în dorința de a nu da naștere unor contestații ale unora care nu ar vedea cu ochi buni sindicatul. Domnul Dogaru personal, conducerea Sindicatului, Secretariatul General sunt cei care au menținut acest statut în această formă punând în pericol tocmai existența sindicatului. Iar acum, când sindicatul are toate șansele să se autodesființeze tocmai datorită unei conduceri haotice, această conducere dă vina pe alții pentru tot ce a făcut ea prost. Deja din unele filiale conduse de ghiocei vin propuneri să se amâne CNR, să se meargă în continuare pe improvizație, pe amatorism și neprofesionalism tocmai pentru că imaginea fostului colonel, istoric și șef de sindicat Dogaru se clatină mai rău ca Japonia sub Phanfone și există riscul să își piardă tronul.
Numai disperarea poate scoate din peștera minții asemenea prostii ca cele expuse de domnul Dogaru pe blogul sindicatului în acel articol privind presupuse jocuri Operative privind desființarea sindicatului. Dacă cineva din interior ar fi dorit asta, sindicatul era desființat de mult, am mai spus asta. Doar domnul Dogaru nu înțelege sau nu vrea să recunoască asta ca și faptul că tot ceea ce susține că ar fi vina altora, poartă un singur nume, al unui fost… DOGARU MIRCEA. Jalnic a ajuns dacă se lamentează în felul acesta cerșind mila și compasiunea sindicaliștilor, prin aberații și minciuni, auto-compătimindu-se inventând o întreagă conjurație stelară aproape, o teorie absolut fantasmagorică a conspirației care ar dori să îi fure lui jucăria din mână, care ar lovi in interesele sindicaliștilor militari care pasămite ar fi in pericol fără el. Nu e prima oară când recurge la această dedublare, acest transfer de personalitate dar de regulă acest gen de manifestare se desfășoară cu dedublări de persoană fizică. În cazul nostru asistăm la ceva inedit, transferul are loc între o persoană fizică și una juridică. Domnul Dogaru se autointitula la un moment dat FCMD vrând să arate cât de mult se confundă cu sindicatul. Grav, foarte grav. Am auzit de oameni care se cred faraonul Ramses, Cezar, Napoleon, alții se cred câini, cai, diverse alte animale, unii chiar sunt căței, porci, măgari, viermi, râme, etc, dar recunosc că nu am auzit până acum de nimeni care să se creadă sindicat. Freud ar păli la auzul acestei trăznăi.
Dar dacă totuși tot ce a spus acolo domnul Dogaru ar fi adevărat, dacă tot ce a scris domnia sa în acel comunicat/plângere, vizavi de contestatarii lui ar fi corect și ei sunt de vină pentru toate relele personale și sindicale, atunci e cazul să admitem că aceștia au cu adevărat putere, au influență, sunt ascultați și de presă, care îl carotează pe domnul Dogaru la ordinul lor, și de conducătorii de partid care fac ce vor ei, contestatarii de serviciu,  și de membrii ai guvernului care dau legile cum vor ei, și de serviciile secrete și de președinte. Păi, domnul Dogaru ar trebui să fie mândru că niște simpli membri ai sindicatului au atâta putere în stat. Cu asemenea sprijin, putea candida și la președinția ONU. Ce spuneți domnule Dogaru, vă  băgați? Eu vă sprijin și promit să vorbesc și cu Tudor și Naon, sper să îi conving.
Pentru cei care au uitat, ca și pentru cei care nu știu, iată câteva din perlele liderului maxim:
“- În concluzie, stimați colegi, prieteni și neprieteni, orice îndemn la acțiune stradală prematură este o tentativă de manipulare și o atragere a SCMD în ambuscadă
- potrivit principiului “umple-i de rahat și i-ai terminat”
- fiecare lovitură a noastră trebuind să stârnească la început uimire, apoi zâmbete și, în final, hohote de râs”
Mircea Dogaru.”
“Scrisoare deschisa –marsurile –februarie 2010- când sindicaliștii cereau ca militarii să protesteze alături de polițiști.
“ La recomandarea Departamentului nostru de Siguranta si Ordine Publica, ii rugam pe toti membrii de sindicat sa se adreseze cu propuneri numai Birourilor Operative si presedintilor de filiale, pe cei independenti numai Secretariatului SCMD, iar Birourile Operative ale filialelor si Secretariatul SCMD sa se adreseze direct Presedintelui sau Secretarului General. Se poate incerca atragerea in actiuni aventuriste sau politice a Sindicatului, prin mesaje venite de nicaieri si transmise pe orizontala, pe baza relatiilor de prietenie si colaborare fireasca.”
Si intr-un final apoteotic : “ Vom organiza insa, pentru antrenament, si pentru a stavili tentativele de manipulare a noastra pe fondul nerabdarii, O ACTIUNE PROPRIE”
13.05.2010
COMUNICAT privind atitudinea SCMD fata de „cadoul” Presedintelui, nesimțirea Guvernului si disperarea populației
Și aici sindicaliștii cereau să se protesteze la Cotroceni împotriva lui Băsescu, dar domnul Dogaru recomanda răbdare și tutun, eventual un antrenament.
De notat că nu a organizat niciodată un protest la poarta Cotrocenilor, deși se putea, alte sindicate au făcut-o. Când însă trebuia să protesteze SCMD, se ”primeau aprobări” numai la statuia Leul sau la Golden Blitz. De fapt cred ca am fost singurul sindicat care a protestat la Guvern împotriva…. lui Băsescu, pe timpul guvernării USL. Asta era strategia lui Dogaru, să nu se prindă dușmanii împotriva cui protestăm.
”In ceea ce priveste modul in care un presedinte de ONG isi permite sa-si apostrofeze camarazii, amenintandu-i ca un vajnic politruc rosu ca vor fi pusi “”in discutia adunarii filialei””, ajungandu-se chiar la “”pierderea calitatii de membru ANCMRR””, daca vor recurge la dreptul constitutional la opinie, lasam la latitudinea membrilor ANCMRR sa decida daca o astfel de sosie a lui Hrusciov sau Bobu mai poate sau nu sa ii reprezinte.”
STIMATI MEMBRI SI SIMPATIZANTI AI SCMD, -mai 2010-comunicat dedicat ANCMRR.
PRESEDINTE SCMD, Mircea Dogaru
Este uimitor cum apără domnul Dogaru dreptul la opinie al rezerviștilor din ANCMRR, ca un adevărat lider de sindicat, dar când e vorba de membrii SCMD situația se schimbă radical.
Cineva mă întreba dacă în afară de critică am venit vreodată cu propuneri concrete privind îmbunătățirea activității SCMD. Răsfoind arhiva proprie am dat peste un articol publicat prin Septembrie 2010. Ce ceream atunci cer si acum. Nu s-a făcut însă nimic. http://neacsum.blogspot.ro/2010/09/under-presure.html
Închei aici acest periplu prin mizeriile și minciunile lansate de domnul Dogaru. Un contact mai prelung este nociv, te otrăvești respirând chiar aerul din preajma lui. Doar așa se explică de ce cei care stau pe lângă el nu sesizează pericolul. Sunt contaminați.
Citesc pe blogul SCMD că după apelul făcut de domnul Dogaru către filialele fidele de a participa la blocarea sediului PSD la apel ar fi răspuns un număr impresionant de sindicaliști din toată țara ”Astazi, 13.10.2014, incepand cu ora 14.00, SCMD a pichetat din nou sediul central al PSD, situat in Bd. Kiseleff nr. 10, Sector 1, Bucuresti, cu un numar de 50 de membri ai SCMD din Pitesti, Slobozia, Giurgiu si Bucuresti.”Impresionanta cifră a fost avansată de conducerea sindicatului, jandarmii nu i-au putut număra din cauza traficului, dar după ce doi aurolaci au fost despărțiți pentru că se băteau pe o vuvuzea, au estimat că pe acolo a fost un fost care și-a pierdut vuvuzeaua încercând să prindă trenul spre conducerea sindicatului.

Frustrările unui fost

Lecţia Lukoil

Afacerea Lukoil, intervenția celor doi coabitanți în diferendul dintre justiția română și un contribuabil la bugetul de stat a fost și este pe larg dezbătută de media românească și poate și de peste graniță. Ambii semnatari ai actului de coabitare se învinuiesc unul pe altul de amestec în treburile justiției și culmea culmilor se mai și pârăsc unul pe altul la înalta poartă și porțile mai mici ca să arate cât de mizerabili sunt amândoi și România cât de blestemată e că îi are în fruntea statului și guvernului.
Pârâcioasă mică
Îmi amintesc cu neplăcere cât de contrariat era domnul Ponta că madam Macovei, actualmente aspirant la scaunul cotrocean, se plângea pe la Bruxelles despre pericolul la care era supus statul de drept când cu suspendarea lui Băsescu, învinuind-o că face imagine proastă României în lume. La fel de indignat era și după ce aceeași persoană împinsă de același Băsescu reclama marțea neagră și votul de la ora 23, când PSD-ul dorea să își scoată baronii de sub brațul legii prin legea amnistiei, ocazie cu care ambasadorii porților au năvălit în Parlament să ne ia de urechi, iar o întreagă comisie juridică parlamentară era chemată la ordin la o ambasadă fără ambasador, probabil de portarul de la ambasadă. Pe vremea aceea domnul Ponta spunea că astfel de practici sunt lipsite de seriozitate, că rufele trebuie spălate în familie că nu e frumos să ne ridicăm fustele în cap în fața Europei și să ne arătăm nicotina de pe lenjeria intimă. Acuma, curioasă răsturnare de situație, domnul Ponta este cel care scoate România în fundul gol în fața Europei mergând cu pâra la ambasade, uitând de demnitate, de familie, de rufe, de tot ce susținea cu câteva luni înainte. Bineînțeles cea mai penibilă situație a fost cea din Ianuarie 2014 în care ambii coabitanți se pârau unul pe altul simultan concomitent și în același timp, prin ”scrisori trimise de români” de pretutindeni aceluiași personaj John Kerry, ca doi copii de grădiniță care se ceartă pe o lopețică. Nu pot să nu mă întreb oare cât o fi râs Kerry de noi ca popor și cât timp au făcut acele scrisori deliciul țărilor civilizate.
Ponta sugerează, Lukoil șantajează
De data asta se pare că situația se repetă, dar intervențiile celor doi coabitanți în afacerea Lukoil este cu mult mai gravă și scoate în evidență aspecte mult mai grave decât o simplă intervenție în justiție sau pâre penibile de infantili. Desfășurarea evenimentelor, dinamica declarațiilor, deciziile luate ne dezvăluie un fapt care se bănuia, se știa dar nu fusese încă recunoscut era ascuns sub cuvinte frumoase, gen integrare, angajamente, privatizare, directive europene, parteneriat, strategic sau nu, etc etc. Urmărind declarațiile și evenimentele constatăm că:
1. Lukoil este cercetat pentru neplata unor taxe către statul român fapt pentru care judecătorii impun sechestru asigurator;
2. Imediat premierul Ponta, probabil avocat al firmei Lukoil, sare în sus și afirmă cu un dispreț total față de justiție și România ca stat, că nu vede de ce a trebuit pus acel sechestru, că doar cei de la Lukoil nu plecau cu conductele acasă, că nu e bine pentru stat pentru 3500 de români care riscă să rămână fără locuri de muncă, dar apoi aceștia devin 2500, ca să aflăm că de fapt era vorba de 400, dar tehnica asta e cunoscută încă de pe vremea celor 60000 de morți ai revoluției din 89. Supărarea sa era însă justificată nu atât de închiderea rafinăriei și pierderea locurilor de muncă cât de faptul că acei oameni ar fi putut veni să protesteze la el la palat, în plină campanie electorală, ceea ce este inadmisibil;
3. ”Inspirați” de vorbele primului ministru, reprezentanții Lukoil ies pe post și anunță că dacă nu sunt lăsați să își facă de cap își iau jucăriile și pleacă, închid rafinăria și România moare de foame;
4. Prinzând momentul să joace cartea patriotului sau naționalistului înfierbântat, apare pe post domnul Băsescu și le arată celor de la Lukoil ușa de la Ungheni invitându-i să plece dar mai repede că avem treabă și cerând etatizarea sau mai românește spus, confiscarea, preluarea rafinăriei de către stat;
5. Brusc Lukoil realizează că șantajul (sugerat de domnul Ponta) nu a ținut, pentru că trebuie să recunoaştem a fost un șantaj politic la adresa guvernului care trebuia să facă presiuni asupra justiției, și își reia activitatea. Bercea când a amintit de presă dacă Mircică nu îi dă banii a fost copil de ţâţă pe lângă Lukoil. Diferenţa este că Bercea cerea ce era al lui, iar Lukoil cerea ce era al statului.
Aparent lucrurile au revenit la normal, justiția ”nu a avut de suferit”, premierul anunță că el respectă deciziile justiției, care cică este independentă și eficientă, toată lumea e mulțumită, conflictul a fost depăşit.
Să tot fii investitor în România
Ei bine nu, nu e totul ok, această mică piesă a scos în evidență multe lucruri mai grave decât o simplă declarație sau intervenție de prost gust. Acest episod ne arată că:
• În România companiile puternice, fac ce vor, dictează și chiar dacă nu reușesc mereu, cel puțin încearcă să înșele statul, nu își plătesc taxele, nu se achită de sarcinile contractuale, practic sunt stat în stat. Să ne reamintim în acest sens marea firmă Bechtel care după ce a mâncat banii a plecat râzându-ne în față nu numai nepenalizată, ci și despăgubită;
• În România unele companii, favorizate de persoane influente din conducerea țării își permit să exercite presiuni asupra justiției, asupra statului, a guvernului, amenințând cu închiderea activității, concedieri sau alte măsuri neplăcute demonstrând astfel că ele sunt cele care conduc această țară. Culmea culmilor este că nu numai că încearcă să facă asta- și cine știe de câte ori au reușit- dar sunt chiar „sfătuite”să facă acest lucru. Să ne amintim că așa cum acum domnul Ponta se lamenta că rămân 3500 de oameni fără muncă înainte ca reprezentanții Lukoil să declare ceva legat de acest aspect, la fel, cu prilejul scandalului RMGC, domnul Șova, se lamenta și sugera firmei respective, că dacă se reziliază contractul, statul Român are de plătit o sumă importantă de bani. Nimic nu este întâmplător. Dar ciudat, domnul Ponta nu a plâns la concedierea celor de la Oltchim, atunci nu era în campanie, sau Oltchim nu dădea nimic? Tot un fel de șantaj au încercat și poate au și reușit și firmele Renault, cu autostrada Pitești –Sibiu, și firma Ford cu autostrada Craiova-Pitești, toate cer, guvernul promite, dar dacă nu pică nimic, pică și promisiunile. Sper că vă amintiți amenințarea apărută pe surse, cum că Renault pleacă în Maroc dacă nu i se face autostrada. Lor le sugera domnul Băsescu acest șantaj;
• În România firmele mari, din Est sau Vest, fac contracte cu statul român prin care ele nu pierd niciodată, de fiecare dată cel care pierde este statul sau mai bine spus românii, cei cărora băncile sau statul le iau casele dacă întârzie o lună rata la bancă sau li se blochează conturile în bancă dacă nu plătesc impozitul. Cum dracu se face că în relațiile cu cetățenii, persoane fizice, muritori de foame, statul urmărește zi de zi plata taxelor, dar la marii ”investitori” când aceștia nu își plătesc taxele cu anii, nimeni nu le face nimic, iar dacă se încearcă timid recuperarea unei părți infime, acestea fac presiuni, ba mai mult, sunt rugați să facă presiuni sau să plece bineînțeles în condiții dezavantajoase pentru stat, adică și fără plata despăgubirilor și cu un bonus,așa pentru țeapă?
• Punctul de mai sus, dar și realitatea ne duc la concluzia că atunci când se negociază aceste contracte, ele sunt negociate de la început sau prin acte adiționale secrete mai târziu de așa manieră încât firma să câștige în orice variantă. Cazul Microsoft, Bechtel, RMGC și cine mai știe câte altele, sunt dovada vie.
• În România, uneori negocierea contractelor statului cu astfel de firme se face în familie, prin firme de avocatură de succes în care găsim ca acționari sau angajaţi rude ale celor care negociază din partea guvernului, sau reprezintă guvernul. Este cazul firmei de avocatură Nestor Nestor Diculescu Kingston Petersen, care a reprezentat interesele atât ale firmei Bechtel cât și ale RMGC atât înainte, cât și pe timpul cât la guvern ministrul marilor proiecte era domnul Șova, iar la firma respectivă lucra doamna Ana Diculescu Șova, mama vitregă a reprezentantului guvernului. Mă întreb dacă nu cumva aceeași firmă reprezintă acum și interesele LUKOIL, căci în acest caz coincidența ar fi strigătoare la cer.
Ei bine cu toate aceste date, mai miră pe cineva ce s-a întâmplat cu Lukoil și că s-a încercat un șantaj ordinar la adresa guvernului, șantaj însă sugerat de chiar reprezentantul guvernului? Cine și când va face lumină în acest caz și aceste cazuri ale contractelor cu marile firme? Cine va scoate la suprafață aceste contracte cu toate clauzele lor secrete dar înjositoare la adresa statului și cetățenilor României, cine îi va trage la răspundere pe acești guvernanți care fac jocurile și apără interesele companiilor private în dauna statului, deși sunt plătiți și aleși să apere interesele statului român? Îmi e teamă că niciodată pentru că atunci când cineva încearcă să afle adevărul, brusc nu se mai găsesc contractele. Domnul Șova știe de ce. Ne poate spune ceva domnul Șova, avocatul guvernului despre cazul Lukoil și dacă eventual firma mamei sale este angajata rușilor? Așa de curiozitate.
Pe scurt, frați români, dormiți liniștiți, guvernele României veghează la bunăstarea… companiilor care dau ciubucuri grase pentru contracte avantajoase…. pentru ele.

http://www.in-cuiul-catarii.info/2012/08/09/romania-o-tara-cu-mai-multi-conducatori-decat-locuitori-563
http://www.in-cuiul-catarii.info/2014/01/11/razboiul-lacrimatiilor-6135
http://www.in-cuiul-catarii.info/2013/09/25/rosia-montana-ce-nu-spun-televizziunile-3-5186
http://www.in-cuiul-catarii.info/2013/10/24/sova-si-neglijenta-in-serviciu-5507
Lecţia Lukoil