joi, 30 august 2012

Zodia Cancerului sau nunta lui Băse


În acest week-end în Românica va avea loc o nuntă ca-n filme. Ca-n filmele cu români de fițe. Nu voiam să abordez subiectul, personal nu mă interesează, nu văd de ce m-ar interesa pe mine ce face cea mai celebră agramată a țării, din partea mea poate să se și înece în Snagov, mi-ar provoca aceeași indiferență. Dar mă scoate din sărite să văd pe toate posturile acest subiect.

S-a anunțat pe post faptul că nunta celei care abia reușește să lege câteva cuvinte acolo unde domnul Boc editează fraze întregi, a dus la amânarea unei altei nunți a unui domn Enache. Nu știu când a primit tata socru Enache această înștiințare, nimeni nu se întreabă asta. Toți se întreabă cum și-a permis RAPPS să contramandeze o nuntă contractată cu un an înainte trecând peste programul unui mire sau socru dar nimeni nu se întreabă ce facem cu programul sutelor de invitați obligați acum să își schimbe programul și activitățile. Nu e așa că asta nu contează ? Toată lumea vorbește despre Enache dar nimeni nu se întreabă cum își permite RAPPS să își bată joc de atâtea sute de oameni pentru a pupa mâna prezidențială. Dar pentru că subiectul a apărut acum după reîntoarcerea lui Băsescu la Cotroceni, eu îmi pun întrebarea când a luat șeful RAPPS decizia de a amâna nunta lui Enache junior, acum după decizia CCR sau înainte? Dacă decizia a fost luată după ce s-a decis reîntoarcerea lui Băsescu, atunci cei care susțin că nu este vorba de o decizie politică pot să stea jos definitiv.

Pe mine cum spuneam nu mă interesează nici care e meniul, nici cine sunt invitații, deși este interesantă lista, dar informațiile astea fac bine la telenoveliști. Nu pot să nu remarc un lucru, așa mai mult anecdotic, cum remarca și socrul mic, faptul că Eba se mărită cu Sida. Întrebarea ar fi de ce tocmai cu Sida? Păi pentru că mi se pare normal, de Eba numai SIDA se poate lipi, orice altceva este nepotrivit. Că ginerelui i se spune Sida o știe toată lumea, chiar și tata socru Băsescu, care la o emisiune a lui Măruță întrebat dacă îl știe pe viitorul ginere spunea: ” da, îl cheamă Sida, dar până la urmă și pe mine mă cheamă Băsescu.” Întrebat dacă Sida este mai bun decât Hrebenciuc, fostul prieten al lui Eba, Băsescu a declarat hăhăind că ”SIDA este infinit mai sănătos decât Hrebenciuc și boala este mai sănătoasă decât Hrebenciuc”Aceste declarații aparțin domnului Băsescu și dacă domnia sa își permite să abordeze subiectul de așa manieră,atunci ce putem cere ziarelor de can –can. Deci pentru tata socru SIDA este cea mai potrivită alegere pentru Eba. Domnul Băsescu este cel care a spus că și boala e mai potrivită pentru Eba decât Andrei Hrebenciuc. No comment. Dacă mai adăugăm și că drept cavaler de onoare a fost ales un tip căruia i se spune Poponeț, avem imaginea completă a gusturilor Elenei Băsescu și a nivelului la care se ridică pretențiile familiei prezidențiale Băsescu. Ce ziceți de combinația Băsescu- Poponeț ? Chiar așa, ce dacă îl cheamă Poponeț, doar și pe ea o cheamă Băse, tot una nu ? Băsescu –SIDA - Poponeț este bestial. De altfel, când te cheamă SIDA și te însori cu fata lui Băse, nu poți avea ca cavaler de onoare decât un Poponeț. Să nu uităm, că Eba este cea care recomanda etnobotanicele și dăruia unor bolnavi cu handicap locomotor ”scaune electrice”.

Interesantă este alăturarea SIDA-Băsescu în variantă prezidențială. Când domnul președinte consideră că nu e nici o problemă că îl cheamă SIDA, că nu este cu nimic mai rău decât Băsescu, eu nu pot să nu achiesez și să nu asociez ambele nume cu boala așa cum o face chiar președintele.

Acuma sunt curios cine va fi ”nașul ” lui Băsescu, căci finii lui și ai fratelui îi cunoaștem. O fi de aceeași categorie cu SIDA, Falcă, și Bercea Mondial? Nu m-ar mira, ar fi și păcat să strice gașca. Dar aș vrea să văd și eu măcar monden cine îi e naș, pentru că politic încă nu s-a găsit nici unul. Am o singură îngrijorare. Să presupunem că cei doi tineri vor avea și urmaș și va fi de sex masculin. Sper din toată inima să nu se transmită între timp scaunul prezidențial ereditar, că ar fi vai de biata țărișoară să aibă un președinte cu doi părinți cu nume de cancer. Și așa râd unii de noi că ne tragem din doi bărbați și nu avem și noi o mamă ca toată lumea.



duminică, 26 august 2012

Din când în când mai moare câte un erou




Fără a intenționa să fac din subiect unul politic, fără a da vina pe un partid sau președinte pe altul, nu pot să nu constat că în ultimul timp armata a devenit în mintea multor oameni de diverse categorii, fie un obiect al urii și invidiei, fie al persiflării, fie al bătăii de joc fie al promovării politice si foloaselor. Politicieni, oameni de afaceri, primari, prefecți, șefi de sindicat sau asociații chiar militare ajunși ofițeri pe ușa din spate, toți se înghesuie care mai de care să obțină un profit fără să îi intereseze că prin faptele lor coboară haina militară la nivelul preșului din fața ușii.

 Listele cu promovările lui Oprea au adus haina militară la valoarea unei trese sau cocarde puse pe piept la diferite ocazii festive. Toți ”bărbații” mari ai țării, formatori de opinie, politicieni, procurori, clienți sau prieteni de familie ai celor care împărțeau gradele precum fotbaliștii străini guma de mestecat când veneau în România, se voiau ofițeri, pentru că nu e așa, asta îi făcea mai ”adevărați”. După apariția listelor, unii au spus că habar nu au avut că au fost avansați alții că nu e nici o problemă, gradul este onorific, nu îi oferă nici un câștig, dar toți uită că haina militară și gradul militar se obțin totuși în mod normal prin efort, printr-o pregătire de specialitate, dar în primul rând prin dorința și calitatea de a fi militar.

 A fi militar nu înseamnă numai să îmbraci o uniformă, să pui o tresă pe umăr ci a gândi și a simți ca un militar. Nimeni nu poate înțelege ce simte un militar educat și pregătit într-o școală militară atunci când vede cum alții își bat joc ”onorific” de meseria sa, pentru că armata este o meserie înainte de a fi o jucărie a celor care se plictisesc de meseriile lor. Cum s-ar simți un profesor, unul adevărat, cu har și dragoste de meserie, dacă ministrul învățământului ar da grade didactice și ar face profesori universitari așa la plezneală, onorific? Titluri de doctori se mai dau, și lumea face scandal, cere demisii, cere pedepse, unii chiar pușcărie, pentru cei care au obținut titlu de doctor prin plagiat spunând că e furt și furtul indiferent de valoare se pedepsește penal. De acord, dar atunci de ce nu se consideră furt și plagiat și obținerea sau acordarea gradului militar ”onorific”, pentru că este vorba de acordarea unei calități, de militar, unui individ care habar nu are ce înseamnă meseria respectivă. De ce opinia publică, societatea civilă nu reacționează la fel, de ce nu se formează comisii de verificare a modului în care au fost obținute gradele și apoi să se trimită în instanță toate cazurile de obținere a gradelor militare, fie activ fie în rezervă, prin fraudă ? De ce populația civilă nu apără și dreptul militarilor la onoare și demnitate, la respect privind meseria armelor și acceptă această bătaie de joc amestecând de-a valma militarii de profesie cu purtătorii ilegali de uniformă, cu plagiatorii de grade militare?


Ce trebuie să se întâmple ca societatea să realizeze că armata nu înseamnă numai uniformă, nu înseamnă numai parade, sau un salariu ceva mai ridicat decât al majorității bugetarilor –din ce în ce mai puțini- dar insuficient pentru privațiunile și riscurile cărora se supun? Armata nu mai înseamnă de mult o categorie privilegiată, nu mai înseamnă de mult un post sigur,nu mai înseamnă de mult o pensie bună și o bătrânețe liniștită, nu mai înseamnă de mult nici măcar o pensie pentru că ne prăvălim prea devreme în țărâna din care ne-am ridicat. Toți știu asta, inclusiv cei care nu își mai lasă copii să meargă în armată, inclusiv cei care nu au fost repartizați din promoție, pentru că nu au fost fonduri, inclusiv cei care văd cum se moare prin teatrele de operații în interesul unor președinți care vor să își păstreze scaunul pe sângele vărsat de copii celor pe care îi forțează să părăsească sistemul pe cale naturală, câte 300 pe lună. Și cu toate asta bătaia de joc continuă, privirile piezișe către armată se aruncă, dar toți uită că armata nu înseamnă poate nimic din toate astea, pe lângă ceva ce nu îți dă nici președintele, nici ministrul și nici parlamentul: un sentiment special, o datorie de onoare, pe care nu o poți primi prin fraudă, și care nu pot fi răsplătite nici cu medalii, nici cu grade, nici cu prime, sentimentul datoriei, onoarea sacrificiului suprem, fiorii pe care îi simți când juri să nu precupețești nici sângele nici viața pentru îndeplinirea datoriei. Foarte puțini mai știu ce înseamnă a precupeți, dar foarte mulți au devenit precupeți ai gradelor și onorurilor militare obținute prin copy-paste.

 Nici un militar de carieră, nici un militar care a gândit măcar odată în viață că are sânge kaki în vene, nu caută astfel de beneficii pentru că marea sa satisfacție și bucurie, onoarea sa, bunul cel mai de preț, îl reprezintă educația militară care printre altele îi cere să se jertfească pentru alții, să dea dovada sacrificiului suprem, viața sa, pentru a salva viețile altora sentiment și gând cu care pleacă în viață odată cu depunerea Jurământului Militar. Această onoare nu o va lua nimeni militarilor adevărați și asta face diferența între precupeții de grade și adevărații militari. Din când în când trebuie să mai moară câte un militar, câte un pilot, câte un erou, pentru ca lumea să vadă diferența dintre un Turcescu sau Onțanu (ca să folosesc cele mai cunoscute și mediatizate nume de precupeți) și un militar de carieră. Din când în când câte un militar mai cade din ceruri pentru a se ridica la cer pentru că  atunci când îi apare în față o situație de viață și de moarte, și prin minte îi trece Jurământul Militar, EL  MILITARUL SPRE DEOSEBIRE DE OMUL POLITIC, NU ÎȘI POATE PERMITE SĂ SPUNA : AM FOST POATE BEAT, CÂND AM JURAT. Fie și măcar numai  pentru asta, militarii adevărați trebuie respectați.

Ministrul Oprea cel care pentru ”stabilitatea țării” a făcut și face în continuare, pe rând pact cu toate partidele care vin la putere, făcând din gradele sale simbolul trădării, a înființat o medalie, un ordin numit ”Onoarea Armatei Române”pe care l-a împrăștiat cu larghețe pe piepturile tuturor prietenilor sau șefilor de partid și guvernare. Acel ordin nu reprezintă onoarea, ci dezonoarea armatei române și cer actualului ministru, domnului Dobrițoiu să îl desființeze sau blocheze cumva. Militarii de carieră nu vor accepta niciodată rușinea de a intra în aceeași categorie cu cei cărora domnul Oprea le-a conferit prin fraudă acel ordin făcând din ei plagiatorii gradului militar și ai onoarei militare.

Domnule ministru Dobrițoiu, vă propun să cereți sau propuneți înființarea unui nou ordin, care să reprezinte cu adevărat simbolul onoarei militare și acest ordin să se numească simplu, ”Ordinul Comandor Aurelian Cojocaru” pentru fapte de bravură și spirit de sacrificiu. Iar condițiile de acordare a acestui ordin să fie astfel stabilite încât să nu aibă acces la ele decât cei care merită cu adevărat și fac dovada curajului, devotamentului față de semeni, spiritului de sacrificiu și datoriei. Acest ordin ar fi respectat și nimeni nu va îndrăzni să îl confere unor vânduți pentru merite de partid, fără a înfrunta furia militarilor adevărați.

De ce trebuie să mai moară din când în când cate un om, ca să ne reamintim ce înseamnă haina militară? De ce uităm așa de repede, după ce am îngropat un om, că acolo se află un simbol care nu trebuie uitat niciodată? Comandor Aurelian Cojocaru, înainte de onorurile oficiale ai respectul și dragostea adevăraților militari!


luni, 20 august 2012

Realitatea care nu ne convine



Mai sunt 24 de ore. Ministerul de interne a terminat de numărat de verificat, de periat listele electorale permanente sau nepermanente. Toata lumea vorbeşte numai despre ele, de parcă în ele ar sta soarta ţării. În ele ar sta soarta ţării, dacă această ţară ar fi una normală, cu conducători normali, cu o legislaţie normală, cu procurori normali. Dar noi trăim într-o ţară atipică, anormală, cu preşedinţi care îşi bat joc de voinţa populaţiei, cu o legislaţie făcută spre a fi călcată şi interpretată, cu legi anticonstituţionale, cu procurori care investighează cu biblia în mână, nu cu codul penal, o ţară în care practic nu mai există nici o lege valabilă, atâta vreme cât nouă oameni îmbrăcaţi în roşu,conduşi de un jurist consult cu probleme grave de vedere, cu certificat de handicapat, în loc să apere legea supremă o modifică.

Ei bine, cu toate acestea, există oameni care se încăpăţânează să creadă în continuare că 7.4 milioane de semnături sunt suficiente pentru a convinge doi preşedinţi, unul chior şi unul miop, să vadă demisia. Îmi pare rău să dezamăgesc atâta lume, dar cred că la această oră suntem mai mulţi cu probleme de miopie. Cei 7, 4 milioane, deşi au dreptate şi legitimitate să spere şi să ceară demisia, nu văd că această demisie nu va veni, nu aşa cum este normal şi firesc şi nu decisă de CCR. Zegrean mai degrabă îşi sparge ochelarii decât să voteze demisia lui Băsescu, cel care l-a ridicat acolo unde l-a ridicat şi care i-a dat şi scutirile de taxe şi impozite odată cu certificatul de handicapat şi salariul de 30000 de lei ca preşedinte al CCR. Şi aşa, cu sau fără ochelari, indiferent ce documente i se pun în faţă el vede doar un lucru :Băsescu.

Eu cred că CCR nu va vota validarea, pentru că :

1. După vizita secretarului secretarului de stat american :

a. Antonescu a dat o declaraţie la tv în care critica în termeni nediplomatici atât pe Barroso, Merkel, cât şi departamentul de stat al SUA. Cine are ochi să vadă şi nu să fie văzuţi, realizează că nici un preşedinte de stat ( candidat la preşedinţie, interimar cu speranţă la alegeri cu menţinerea provizoratului până la alegeri) nu face astfel de declaraţii atâta vreme cât speră sau crede că va avea o şansă cât de mică să reprezinte statul în continuare şi să fie responsabil ca preşedinte de politica externă a ţării. Nu cred că Antonescu ar fi atât de lipsit de diplomaţie sau orientare încât să iasă pe post cu astfel de declaraţii în perspectiva unei eventual şanse la preşedinţie. Deci această intervenţie a lui Antonescu arată clar că pentru el relaţiile viitoare cu Merkel, Barroso şi ambasadorul - Jucător Ghitenstein, nu există;

b. Ponta a declarat de două ori, odată pentru un ziar englez şi a doua oară la Iaşi, că o coabitare cu Băsescu nu este previzibilă. El ar fi de acord, ar încerca, dar nu crede că Băsescu ar fi în stare de o relaţie cu USL. De reţinut că Ponta nu a spus „în eventualitatea în care Băsescu ar redeveni preşedinte” el a spus direct că nu crede că Băsescu va demisiona. Bineînţeles că această declaraţie a fost dezavuată de Antonescu, dar porumbelul deja scăpase;

c. De la vizita emisarului Înaltei Porţi, Băsescu a renunţat la garaje şi sedii de campanie, a plecat –la intimidare – în teritoriu, ca să arate că nu îl mai interesează lupta politică şi imagologică, şi-a scos haitele de procurori la atac cu biblia pe post de cod penal, şi s-a dus prin secuime ca să dea subiecte de bârfă ziariştilor, să îi facă pe cei doi juniori să cadă în declaraţii antisemite, să insinueze că s-a dus acolo ca să îl convingă pe Puşcaş să voteze pentru el. Presa s-a lăsat păcălită, cei doi se pare că au fost mai înţelepţi. Băsescu practic îşi bate joc de adversari, de presă şi de toţi cei 7,4 milioane plus alte milioane care îl vor jos, dar nu au venit la vot pentru că nu îl vor nici pe Antonescu. El ştie că soarta îi este hotărâtă de mult şi CCR nu va face altceva decât să consfinţească ceea ce alţii din afară au decis.

2. Dacă Băsescu ar fi simţit măcar că scaunul îi este în pericol, şi-ar fi dat demisia, nu de onoare ci de frică. Există sau dacă nu există ar trebui inventată şi demisia de frică, în cazul lui de frică că îşi pierde privilegiile prin referendum. Băsescu este prea mândru dar şi prea avid de câştig, ca să lase din mână o ditamai vila, cu 2 milioane  de euro investite de curând , ca şi imunitatea preşedinţială. Este prea practic , prea mercantil ca să piardă asemenea avantaje. Deci dacă ar fi primit informaţii sau indicaţii să accepte demiterea prin referendum, ar fi ales demisia, pentru a nu pierde casa şi imunitatea;

3. Se aude că doamna Pivniceru şi-a dat demisia din magistratură, în speranţa că ar putea fi numită ministru de justiţie până să se întoarcă Băsescu. Oare se va realiza? Să vedem .

Aceste realităţi, adevăruri, concluzii logice le poate trage oricine, dar românul, acest gugustruţ fără egal preferă să se facă că nu vede, se supără dacă cineva i le spune şi preferă să doarmă cu capul în nisip decât să privească realitatea şi să acţioneze în consecinţă. Aşa se face că toţi stau cu ochii pe antene aşteptând argumente şi dovezi salvatoare. Salvarea nu vine stând cu capul în nisip şi refuzând realitatea. Ponta s-a făcut că nu vede listele umflate până s-a lovit de ele, sperând că nu se va ajunge niciodată la situaţia să fie nevoie de actualizarea lor. Uite că aceasta politică ne costă. Antonescu a tăcut din gură la celelalte declaraţii ale lui Ghitenstein sau oficialilor europeni, sperând că va fi preşedinte, dar uite că nu va fi pentru că după revenirea lui Băsescu el va trebui să îşi dea demisia din viaţa politică, şi aşa a decis să spună lucrurilor pe nume şi să îi certe pe cei care îşi bagă nasul în viaţa românilor. Mai devreme sau mai târziu, toţi trebuie să scoatem capul din nisip. Românii ce aşteaptă ?

luni, 13 august 2012

Ce urmărește Dogaru?

Când a cerut să iasă sindicaliștii în stradă pe 12 Iulie(mutată apoi pe 14) când se discutau în parlament legi importante, cerând să se protesteze împotriva guvernului Ponta, am crezut că a s-a scărpinat invers cu bețișorul de ureche și nu și-a dat seama ce spune.

Când a ieșit pe post la B1 TV fluturând în mână o foaie semnată de Ponta pe care a adăugat-o la obiectivele CNSC, obiective care vizau printre altele desființarea CCR, exact când Europa alertată de Monica Macovei că în România se dă lovitură de stat sărea în apărarea ” statului de drept” amenințat, mi-am spus că setea de publicitate i-a luat mințile.

Când pe data de 1 August cerea CCR , adică celei pe care o voia desființată, într-un mod imperios, amenințător, să nu se pronunțe pe referendum până nu are listele actualizate, am crezut că nu mai gândește. A doua zi, când Curtea a … făcut ceea ce ceruse Dogaru, am crezut că a fost inspirat și a ghicit ceea ce va decide curtea și a trimis hârtia așa, ca să arate că este profet în propria țară. Eram chiar tentat să scriu un articol în care să îi recunosc inspirația. M-am abținut și bine am făcut.

Duminică 12.08.2012, exact cu o zi înainte de vizita secretarului secretarului de stat al SUA, ”îngrijorat de situația politică din România” domnul Dogaru iese pe post altul decât Antena 3, unul cam Băsist ca și B1 și declară nici mai mult nici mai puțin decât că dacă CCR nu va valida referendumul, va scoate oamenii în stradă, va indemna la nesupunere civică, la neplata impozitelor, va declanșa haosul în România, pentru că el are un angajament și un contract cu USL și trebuie să se achite de el. Terifiant, incredibil, este exact ce îi trebuia României acum înaintea discuției cu reprezentantul secretarului de stat al SUA, și după cererea lui Barroso privind listele electorale, dar mai ales după plângerea CCR la Comisia de la Veneția, privitor la unele presiuni și amenințări la adresa sa.

Acum nu mai trebuie decât să se facă lipiturile și tabloul va fi complet.

1. Guvernul Ponta promite să rezolve problemele pensionarilor și bugetarilor și trece la primele măsuri prin sistarea reținerilor pensiilor militarilor. Dogaru amenință cu proteste de stradă și răsturnarea guvernului care nu îi semnează hârtia cu pretențiile sale. Cine câștiga din aceste proteste antiguvernamentale?

2. PDL se plânge de amenințări la adresa instituțiilor statului: Dogaru scoate pe post hârtia semnată de copreședinții USL pe data de 16 și o leagă de Obiectivele CNSC prin care se cerea desființarea CCR, ANI, CNA, DNA reieșind astfel că USL susține aceste cereri, exact când USL încerca să demonstreze că tot ce a făcut este legal și plângerile PDL sunt neîntemeiate. Cui a folosit?

3. În preziua luării deciziei de către CCR privind referendumul, Dogaru,”inspirat” trimite o cerere amenințătoare la adresa CCR prin care somează să nu decidă până nu are listele ”actualizate”. ”Coincidență”, CCR îi îndeplinește dorința, dar nu uită să se plângă Comisiei de la Veneția că este amenințată și nu își poate desfășura activitățile din cauza presiunilor. Mâine, sau când va fi întrebat, domnul Zegrean va spune că a fost amenințat de domnul Dogaru, și din cauza asta CCR a luat acea decizie. Cui folosește?

4. Pe data de 12.08. după ce România a fost iarăși trasă de urechi de Barroso cu sau fără motiv, și așteaptă vizita unui reprezentant american tot fără un motiv real, apare domnul Dogaru cu declarațiile sale incendiare, dând nu numai motiv, dar chiar legitimitate tuturor îngrijorărilor. Cui folosește?

Poate părea absurd dar mă întreb dacă nu cumva domnul Rus a fost un mic pui de cârtiță pe lângă domnul Dogaru. Toate acțiunile și declarațiile sale deși făcute în numele alianței și în sprijinul USL i-au adus acesteia de fapt mari deservicii. Acum înțeleg de ce a presat domnul Dogaru și a forțat obținerea acelei hârtii practic fără nici un efect pentru sindicaliști sau membrii CNSC, deoarece prin ea USL se angaja doar la discuții, dar adăugată la Obiectivele CNSC, a devenit o bombă cu ceas. E ca și cum ai cere cuiva un chibrit să îți aprinzi o țigare, apoi ai iniția un fitil legat de un calup de dinamită, și ai arăta apoi cu degetul spre cel care ți-a dat chibritul spunând că este cel care te-a ajutat. Bine jucat.

În cazul cererii trimise către CCR cu o zi înainte de decizie, mă întreb fără să vreau dacă nu cumva i s-a spus să trimită acest document pentru a … justifica plângerea către Comisia de la Veneția. Rămâne să vedem .

Despre ultimele declarații cele cu nesupunerea civică, ieșirea în stradă, instaurarea haosului, nici nu mai e nevoie să comentez, limbajul folosit, amenințările se înscriu perfect în ceea ce voia PDL și Băsescu să demonstreze emisarului american și europenilor care nu prea mai aveau gloanțe , după arestările, interceptările ilegale, eratele ilegale, dosarele poruncite de Băsescu. Acuma toată lumea va discuta numai despre amenințările lui Dogaru, despre sindicatul militarilor, acești ”mineri ai USL” cum au fost categorizați, despre societatea civilă ” a lui Dogaru”care va crea haos în România, despre mișcări de stradă, vărsări de sânge, nesupunere civică. Asta este în viziunea PDL și a SUA și UE rezultatul guvernării USL și a alianțelor semnate cu Dogaru. Mai e nevoie de alte dovezi ? Dogaru tocmai a oferit lumii și mai ales celor ce îl vor înapoi pe Băsescu securea cu care să taie capul celor 7,5 milioane de români. Culmea culmilor este că mister Dogaru tocmai în numele lor se face că vorbește și nu uită niciodată să spună ”noi militarii, noi, societatea civilă” deși vorbește în nume propriu fără a se consulta cu nimeni, fără a avea nici măcar adeziunea filialelor sindicatului la declarațiile, propunerile și faptele sale.

Domnule Dogaru, nu știu ce gândesc alții, dar pe mine m-ați convins. Sunteți cel mai bun prieten al domnului Băsescu. Și dovada o constituie faptul că după aceste declarații care în mod normal ar ”autosesiza” și cel mai orb parchet, pentru instigare la revoltă, nesupunere civică, amenințări la adresa unor organisme ale statului,(mai ales dacă ne gândim că niște biete marjorete au fost chemate să dea cu subsemnatul pentru că au îndrăznit să voteze, iar unii miniștri sunt cercetați pentru că au spus un adevăr, acela că nu poate garanta corectitudinea unor liste) după toate aceste declarații care chiar se constituie în amenințări la adresa statului și ordinii de drept, dumneavoastră nu veți fi deranjat, nici măcar sunat pentru că în definitiv ați adus mari servicii lui Băsescu, sub masca luptei pentru dreptate și adevăr. Poate, cel mult, sindicatul va fi desființat, dar nu e așa că nu ar fi o pagubă? Dimpotrivă, activul financiar al sindicatului care se ridică la mai mult de 6 miliarde conform ultimului proces verbal s-ar împărți conform statului, între membrii fondatori ai sindicatului care sunt nu mai mult de 21, din care 3 suspendați fără să mai punem la socoteală bunurile deținute de cele aproape 80 de filiale care și ele revin tot membrilor fondatori conform aceluiași statut bine ticluit la înființare de către aceiași membrii fondatori. Ce să spun , cu așa perspective și eu aș face tot ce pot pentru a provoca desființarea sindicatului prin declarații iresponsabile. Oare sindicaliștii ce spun ? Dar mai întâi să vedem ce va spune secretarul și presa de pretutindeni.

Presupunând însă că eu mă înșel și că totuși Dogaru este plin de bune intenții, ca și drumul spre iad de altfel,presupunând  că tot ce face, face din dorința de a apăra principiile pe care le clamează, faptul nu schimbă decât la nivel intențional situația, căci din punct de vedere al rezultatului faptelor și declarațiilor, situația rămâne aceeași, consecințele și efectul declarațiilor sale sunt la fel de negative. Poate, profitând de un oarecare curent antieuropean cauzat de nedreptățile și actiunile domnului Barroso  va câștiga un anumit segment alș populației de partea sa(de fapt asta și dorește dintotdeauna, să adune cât mai mulți simpatizanți), dar asta nu anihilează răul pe care îl face imaginii USL și chiar  țării în exterior, ca să nu mai spun de faptul că va pierde sprijinul, cotizațiile și  prezența tuturor rezerviștilor cu capul pe umeri sau ”cretini” cum le spune el celor care nu gândesc la fel ca el și va rămâne din șef de sindicat, un șef de stradă catalogat drept anarhist vânat de presă în momentele de criză politică sau  de subiecte un teribilist căutat pentru coloratura expresiilor și  virulența limbajului, exact ce le trebuie acestora pentru momentele de rating scăzut. Pentru sindicaliștii militari însă Dogaru va fi pierdut așa cum începe să se piardă ca  ca istoric și să fie cunoscut  mai mult ca organizator de demonstrații, oricând împotriva oricui, numai să fie la zile istorice și să adune presă. Dacă urmărește să intre în istorie, poate va intra, alături de Băsescu și numai când se va vorbi de Băsescu, așa cum a intrat și Bastus alături de Decebal ( cu amendamentul că totuși personajele nu suportă comparație, doar situația). Indiferent însă ce ar urmări Dogaru, important este ce reușește să facă, iar -din păcate- până acuma a făcut și face numai rău atât imaginii rezervistilor în numele cărora spune că  vorbește fără însă a-i consulta vreodată, pe care lumea începe să-i asimileze cu un grup de mineri, anarhiști, coada de lopată a guvernului Ponta, cât și țării. Este ciudat cum un istoric, un om care este de presupus că studiază faptele trecutului, le analizează și trage concluzii, nu vede efectul și consecințele proprilor fapte. Sau poate le vede dar nu îl interesează,sau chiar mai rău, chiar le dorește. Oricare ar fi însă situația, e timpul - de mult - ca rezerviștii să se exprime clar dacă acest om le reprezintă interesele și principiile, înainte ca eticheta să se sudeze pe ei așa cum o promovează Dogaru.

vineri, 10 august 2012

România revândută



După Decembrie 89, când Iliescu s-a cocoțat la televiziune transformând revolta anticomunistă într-o revoltă anti-Ceaușescu inventând și aducând teroriști, deturnând speranțele oamenilor, făcând sluj la poarta de Răsărit, iată că urmații acestuia, specialiști în copy-paste după ce s-au folosit de aceleași sentimente antidictatură ale unei populații care de mai bine de o generație caută un președinte român în cuget simțire și faptă,urmașii lui Iliescu se joacă din nou cu voința oamenilor, deturnându-le voința spre interese de partid. Nici măcar alianțele semnate cu colegii de uniune nu mai contează pentru cei care nu văd decât scaunul de sub fund și nimic altceva. Pentru mine nu există nici un dubiu că PSD-ul lui Ponta a bătut palma cu Băsescu, și nu mai am nevoie argumente. Experimentul Rus, acceptarea fără murmur a condițiilor pentru referendum transmise de Băsescu prin Barroso, acceptarea păstrării celor doi procurori șefi în funcții, și mai nou, publicarea în monitorul oficial al eratei CCR, erată care nu ar fi trebuit publicată pentru că nu îndeplinea condițiile de cvorum pentru emitere și era dată practic împotriva regulamentului CCR și a legii, gafele făcute cu numirea atâtor miniștri cu probleme de imagine, revocați apoi după câteva zile, unii chiar fără a apuca să fie instalați, ne arată nu numai un premier ageamiu, depășit de situație și purtând o pălărie care i se învârte pe cap la fiecare respirație a lui Băsescu, dar și unul care este practic total indiferent la ceea ce se întâmplă pe lângă el, cu oamenii din jurul lui, colegi, prieteni sau simpli cetățeni, un om care știe un singur lucru”eu să fiu premier” de la mine în jos, nu mă interesează. Întrebam acum ceva timp dacă Ponta nu cumva se sinucide, tocmai din cauza gafelor și a deciziilor sau declarațiilor iresponsabile sau aparent fără explicație. Acum m-am convins, Ponta nu se sinucide, Ponta omoară toate speranțele românilor, pentru că nici pe el nu îl interesează ce se întâmplă cu ei, pe el îl interesează să fie prim ministru, indiferent cine e președinte, indiferent ce vor românii. S-a folosit de ei cât timp scopurile au coincis, după atingerea scopului, nu îl mai interesează nici românii, nici PNL, nici USL, nici chiar măcar PSD, deși idealurile lor coincid, și el și colegii de partid urmăresc puterea , puterea cu orice preț, pentru că foamea e mare.

Nu am nici cea mai mică îndoială că Băsescu va reveni la putere, iar ce va urma va fi catastrofal pentru români și România. USL-ul se va sparge, PNL-ul poate se va scinda ca urmare a demisiei lui Antonescu, o parte din PNL-iști vor urca în troica lui MRU, UDMR va reveni lângă PDL, UNPR va lupta pentru ”stabilitate” alături de noua putere. Băsescu va extermina pe toți cei care l-au ținut pe bară atâta timp, dar în primul rând pe români. România va fi dată așa cum a promis Băsescu, bucată cu bucată, regionalizată, exploatată, manelizată, chelnerizată, funerizată, scoasă pe tarabă ca la târgul de vite sau de sclavi. Blejnar va fi scos basma curată, Udrea va reveni în forță devenind prim ministru în locul lui Ponta care va plânge în pumni, dar nu va avea ce face, pentru că Băsescu păstrează dovada înțelegerilor semnate peste capul lui Antonescu.

Din toți vor pierde din nou cei care au încasat bastoane și li s-au rupt picioarele prin ianuarie 2012, cei care au ieșit la vot sperând că părerea lor contează, cei care au crezut că România este o țară, un stat,o entitate condusă de un român. România nu mai are scăpare, românii nici atât. Poate ar trebui să ne rebrenduim, și așa circulă pe net un ”virus” Dacia , o inițiativă de întoarcere la vechea denumire a țării. Poate așa vom reveni la valorile unei țări neturcizate, nefanarizate, nebolșevizate, neamericanizate, neeuropenizate, o țară cu personalitate, cu cetățeni cu simț civic, cu conducători aleși pe criterii valorice, nu cu sponsori și propte din afară. Pe vremea lui Burebista, dacii erau temuți și respectați, nu socotiți oaia neagră și sclavii marilor imperii. Nici marele imperiu roman nu a reușit să cucerească decât 14% din teritoriul Daciei lui Burebista. Astăzi, Băsescu, Ponta și toți cei dinaintea lor nu au făcut altceva decât să cedeze metru cu metru de pământ și suveranitate pentru a se menține ei în scaun. Dacă asta înseamnă să fiu român, eu nu mai vreau. Eu la următorul recensământ  mă declar dac. Nu vreau să fiu vândut odată cu România.

luni, 6 august 2012

L-am vizualizat pe președintele interimar într-o emisiune la una din Antene. Mă așteptam să vină cu explicații viabile, cu soluții, cu decizii concrete, mă așteptam să văd un interimar sătul de jocurile și loviturile lui Băsescu un președinte care să arate că își intră în funcție și nu se sperie de beau-beau. Am văzut însă un șoricel speriat care și acum, la două-trei săptămâni după ”lovitura de stat” continuă să se disculpe, care și acum la o lună de la suspendare continuă să se scuze că l-a suspendat, continuă să își ceară aproape scuze că Băsescu nu mai are voie să intre la Cotroceni.


Să vii în fața națiunii și să spui că dacă nu îl suspendai pe Băsescu, în toamnă ar fi avut loc acțiuni de stradă, este ca și cum ar recunoaște că de fapt motivele suspendării, cele trecute în cererea de suspendare nu sunt reale sau suficiente și simte nevoia să le întărești cu o nouă motivație, de fapt un posibil scenariu care nu poate fi dovedit, dar dovedește frica și nesiguranța lui Antonescu. Ce l-a apucat pe Antonescu să mai vorbească acum despre suspendare, când lumea așteaptă demiterea? Nu cumva începe să realizeze că demiterea este un pod prea îndepărtat și simte nevoia să se acopere cu scuze pentru suspendare? Întrebat dacă are cumva idee dacă lui Băsescu i se mai dau rapoarte de către șefii serviciilor secrete domnul Antonescu răspunde inconștient că nu știe, nu are cum să știe asta și nici nu îl interesează, dar nu ar fi corect să se întâmple așa. Acest răspuns demonstrează că de fapt nu este și nici nu a aflat că este președinte în funcție iar transmiterea de informații de către serviciilor secrete unei persoane private fie ea și președinte suspendat, nu este un act de indiscreție ci un act de trădare și o gravă încălcare sarcinilor de serviciu. Dacă nu îl interesează pe domnul Antonescu acest lucru, atunci ori nu este , ori nu se simte ori nu va fi niciodată un adevărat președinte. Ar fi timpul să facă o vizită pe la ferma de păsări a lui Năstase să să se apuce de numărat ouă.

Mai spune domnul Antonescu că încă nu a intrat în biroul prezidențial și atât. De ce, nu a spus și nici nu a arătat că ar fi dispus să spună, subiectul l-a deranjat, s-a foit și a trecut la .. ”dar pe câmpie la Mohacz, au fost pierderi și mai grele ”.Păi eu tot nu înțeleg și nu știu cine poate explica dacă domnul Antonescu nu vrea, de ce nu se apucă de treabă de ce face încă anticameră în fața propriului birou? Cine îl oprește, sau ce lege sau articol din Constituție încalcă, dacă își intră în atribuțiuni? Îi e frică să nu îl supere pe Băsescu ? Prin toate aceste gesturi și fapte mie mi se pare că nu Antonescu, ci Băsescu este președinte.

Justiția și serviciile secrete sunt încă sub controlul lui Băsescu, iar Antonescu este doar jumătate președinte, adică doar preș, pentru că încă tremură și continuă să dea asigurări Europei că nu va schimba procurorii, și nu îl va supăra pe Băsescu, pentru că el este un băiat cuminte, discret. Nu îl interesează ce fac serviciile secrete, el nu este președinte ales, așa că nu se bagă, e treaba lor cui dau rapoarte sau pe cine urmăresc. Dar ne asigură, ca dacă află cumva, adică dacă vreunul va fi suficient de prost să îi spună”domnule Antonescu, domnul Băsescu a spus că aici lipsește o virgulă” atunci va studia fenomenul.

Domnul Antonescu nu a uitat să menționeze că domnia sa nu are de gând să schimbe pe nimeni, dar dacă ministrul de justiție îi va propune pe cineva va trebui să ia act de propunerea acestuia. Adică, ”eu nu vreau și sper ca domnul Corlățean să înțeleagă asta”. Dacă jumătatea de președinte Antonescu crede că va face ceva cu jumătăți de măsură,se înșeală. Îmi e teamă că va trebui să se mulțumească cu acest interimat și că niciodată românii nu vor uita prestația sa jalnică din acest interimat. Din păcate mulți români vor prefera un președinte jucător decât unul speriat de propria imagine și mă refer aici la cei care nu îl mai vor pe Băsescu, cei care l-ar fi acceptat pe el, dacă ar fi avut de ales. Sic transit gloria mundi.

Se mai afla în studio și domnul Bogdan Chireac,coleg de listă cu colonelul Turcescu, prietenii știu de ce, care cu o nonșalanță demnă de o cauză mai bună, îl întreba pe domnul Antonescu ce părere are domnul Gitenstein despre situație și dacă i-a reproșat ceva. Două lucruri nu am înțeles aici, primul de ce ar conta așa de mult părerea celui care oricum și-o spune și unde trebuie și unde nu trebuie, fără a avea dreptul și al doilea, de ce îl întreba pe Antonescu și nu direct pe Gitenstein, pentru că este un apropiat și vizitator frecvent al locuinței domnului ambasador, deci întrebarea era ori tendențioasă, ori pusă aiurea, așa ca să se facă că lucrează sau ca să îi arate domnului ambasador că nu îl uită nici când se află departe de el.



vineri, 3 august 2012

Imperiul Băsescu contraatacă



Decizia de azi a CCR s surprins pe toată lumea. Toți așteptau o decizie îmbârligată, în coadă de pește care să încurce decât să descurce lucrurile, o decizie care să nu avantajeze pe nimeni, și să scoată pe membrii CCR basma curată fără a putea fi învinuiți că au avantajat pe cineva.

Într-un fel decizia, sau practic amânarea, lipsa deciziei confirmă așteptările, amânarea este o gură de oxigen pentru toți, inclusiv pentru curte. În 40 de zile, practic un termen de parastas care va stabili decesul cuiva, este foarte posibil ca datorită bătăliilor care se vor da să asistăm la decesul politic al cuiva și nu mă refer la plevușcă gen Blejnar, ci la grei. Blejnar nu a fost și nu va fi niciodată un apropiat, un intim sau un protejat al lui Băsescu , el a fost o slugă. Decizia de azi a CCR dă practic timp celor două părți să înceapă războiul decisiv, pe viață și pe moarte. Cine va ieși câștigător ?

La o primă vedere, se pare că USL a câștigat, pentru că Băsescu rămâne încă suspendat și pentru că după cele 40 de zile, după actualizarea datelor se va vedea ceea ce știa toată lumea politică indiferent de culoare, pentru că toți au profitat de datele umflate oricât de mirați sau șocați s-ar declara ei și anume că jumătate plus unu nu înseamnă 9 milioane ci mult mai puțin și că practic este demis.

Asta la o primă vedere . La a doua vedere însă vedem că de fapt poate câștiga și Băsescu. În primul rând prin faptul că prin ca decizia a fost amânată și i se dă astfel timp să își facă socotelile și să se retragă prin demisie înainte de a fi demis prin referendum. În al doilea rând că i se dau 40 de zile să vadă ce face , pe cine strânge cu ușa, pe cine arestează, cui îi face dosar pe cine șantajează, ca să scape. Mulți o să spună că nu mai are ce face. Cine gândește așa nu îl cunoaște pe Băsescu dar mai ales nu cunoaște lumea politică românească. Câți pot băga mâna în foc pentru politicieni că nu sunt corupți, nu au afaceri dubioase, nu au făcut măcar odată trafic de influență? Eu nu. Nu vor scăpa nici cei care au fost la furat de mere de la 14 ani in sus, nici cei care au copiat la teză.

Se va începe cu cei care au votat de două ori la referendum. Băsescu când a cerut 50% plus unu, știa ce spune, știa lista de alegători are cam 2 milioane în plus și știa că e foarte greu să se atingă procentul, pentru că asta însemna că trebuie să vină cel puțin două milioane în plus față de 50% ceea ce în condițiile boicotului PDL, UDMR, PPDD și UNPR, părea imposibil. De asemenea Băsescu știa și că USL(știind și el de cele două milioane) va încerca să ”lucreze” pe ici pe acolo listele, pe unde va merge, ca să compenseze cele 2 milioane în plus. Din cauza asta a spus de la început că USL va încerca să umble la liste chiar pe numele celor în plus pe liste. Procedeele sunt cunoscute, iar pedeliștii din comisiile de votare știau clar ce să urmărească. După referendum, văzând numărul mare de votanți, Băsescu s-a cam îngălbenit dar s-a liniștit când a văzut că numărul nu a depășit cei 50%, a tăcut și nu s-a mai auzit nimic despre fraude din partea lui sau a prietenilor de partid. Numai că nu prevăzuse că Antenele pe care voia să le boicoteze ca și referendumul, au scos pe piață adevărul privind listele și numărul real de alegători, chiar cu riscul de a micșora numărul de parlamentari în toamnă, pentru că riscul rămânerii lui Băsescu era mult mai mare decât cel al micșorării numărului de parlamentari. Și uite așa timp de o săptămână au tot tocat listele cu alegători până ce și greierii seara cântau tot despre liste. Subiectul a devenit viral, atât de viral încât până și Curtea Constituțională, cu toate medaliile primite de la Băsescu cu o lună înainte referendum, nu au putut evita strănutul și a trebuit să țină cont de cele 7 milioane de voturi pentru demiterea lui Băsescu, plus cei care îl voiau jos dar nu au mers la vot, dar și de scandalul listelor. Dar cum nu aveau cum să dea verdict fără să își rupă gâtul ori cu Băsescu ori cu Populația, media și USL, au pus-o țuț și au dat teme pentru acasă ambelor tabere.

USL-ul probabil se va pune pe întocmit liste, cât mai aproape de cifrele reale, crezând că gata e rezolvată problema, trebuie doar să înmulțească numărul de 8.459.053 cu doi, să adauge 1 și gata. Numai că nu va fi așa de simplu. Băsescu, prin procurorii pe care încă îi are în subordine, Kovesi și Morar, prin STS care îi este încă fidel, va urmări tot, va verifica listele, va urmări telefoanele tuturor pentru a dovedi frauda, va scoate toate voturile duble sau votanții decedați, cu buletine expirate, va scoate tot ce a fost folosit fraudulos sau s-a greșit și va scădea acest număr din cel al votanților. Există două riscuri majore aici, unul ca cei din USL să nu știe efectiv câte voturi au aranjat și să se încurce la număr, pierzând la potou, și al doilea risc ar fi ca cei care au votat de două ori să fie ridicați de procuratură, strânși cu ușa și nevoiți să spună că cutare sau cutare i-au pus să voteze dublu, iar numele vor fi foarte sus puse .Bineînțeles că toate aceste cazuri vor fi trâmbițate puternic pe la curțile europene pentru a arăta că numărul celor care îl vor jos pe Băsescu este mult mai mic decât declarat de USL și că USL a fraudat alegerile. Probabil se va cere în ultimă instanță un nou referendum în speranța că la acela vor câștiga. Băsescu se va agăța de orice fir și nu va ceda decât cu o secundă înainte de a fi decapitat. Atunci va demisiona, pentru a păstra ce mai poate păstra. În plus bineînțeles că se va spune fie că membrii CCR au fost amenințați, nu e mare lucru să declare un membru al CCR simpatizant PDL, că a primit amenințări cu moartea și a fost nevoit să voteze cum a votat, fie că membrii CCR au fost cumpărați și uite așa CCR a fost politizată și democrația e iarăși în pericol. De data asta Europa nu va atrage atenția PDL că face presiuni asupra CCR și nici nu i se va cere să respecte statul de drept.

Cert este că Băsescu nu va ceda și va lupta până în ultima secundă. Faptul că după decizia CCR nu a ieșit pe post nu înseamnă că e distrus, ci că lucrează și se pregătește să distrugă pe alții. ATENȚIE USL, VEȚI TRECE PRIN CELE MAI GRELE ZILE DE LA ÎNFIINȚARE PÂNĂ AZI.

miercuri, 1 august 2012

Dogaru se bagă iar in seamă



După gafa cu actul semnat cu USL când a reuşit să dea apă la moară tuturor celor care trăgeau din toate părţile în Ponta şi USL, inclusiv doamnei Monica Macovei, celor de la B1 TV , lui Turcescu, Evenimentului Zilei şi lui Băsescu, domnul Dogaru, cel care încă nu s-a învăţat minte şi încă se declară purtătorul de cuvânt al societăţii civile, deşi a primit semnale clare chiar de la unele asociaţii, persoane şi sindicate din CNSC că nu sunt de acord şi nu îi susţin aberaţiile, iese iarăşi în drum, exact ca şarpele când îl doare capul, doar-doar se găseşte cineva să îi dea cu o piatră în cap să îl scape de dureri. Ca şi celălalt preşedinte, al tuturor românilor care nu au votat, domnul Dogaru, preşedintele tuturor militarilor rezervişti care încă nu au trecut în rezervă, nu renunţă, nu se lasă, se face că nu vede că este susţinut de din ce în ce mai puţini oameni, că a adus sindicatul de la 20000 de membri la 5-6 mii, nu vede că prin apariţiile şi declaraţiile sale face mai mult rău sindicatului şi îi dă înainte cu o ambiţie demnă de un scop mai bun.

După ce a urlat la toate mitingurile, cu toate ocaziile în faţa a din ce în ce mai puţini oameni că vrea să desfiinţeze CCR, DNA, şi tot ce nu îi place domniei sale, contestând nu componenţa acestor organisme şi instituţii ci însăşi existenţa lor pe care o consideră de sorginte stalinistă, cam aşa cum este şi pregătirea şi formaţia domniei sale, acum după ce s-au limpezit un pic apele şi lumea are alte gânduri, uită tot ce a spus şi trimite scrisori către .. nu o să vă vină să credeţi, către CCR. Deci după ce a spurcat-o, a negat-o a renegat-o, a desfiinţat-o, după ce i-a spânzurat pe membrii acesteia în atâtea discursuri, acum , domnul Dogaru, într-un apel pe cât de neînţeles pe atât de inutil, le cere acestora , cere CCR să amâne pronunţarea validării referendumului, până …. La stabilirea corectă a numărului cetăţenilor votanţi:
„31.07.2012
INSTIINTARE
In atentia tuturor membrilor SCMD, a tuturor aliatilor din CNSC, a tuturor cetatenilor Romaniei, aparatori ai statului de drept si ai democratiei constitutionale:
Maine, 01.08.2012, la ora 12.00, o delegatie a SCMD formata din
• Col. (r) Dogaru Mircea, presedinte
• Col. (r) Pricina Valeriu, vicepresedinte
• Cpt Cdor (r) Sirbu Razvan, secretar
va depune la sediul Curtii Constitutionale din Palatul Parlamentului (intrarea B, dinspre str. 13 Septembrie) o cerere de amanare a pronuntarii in privinta validarii referendumului pana la stabilirea corecta a numarului real de cetateni romani cu drept de vot si a pragului real de validare.
PRESEDINTE,Col. (r) Mircea DOGARU”

Cum poti să te adresezi unei instituţii pe care o consideri  ilegală şi pe care nu o accepţi şi nu o recunoşti? Nu e culma absurdului ? Ca o culme, domnul Ponta face apel la toţi politicienii să nu facă apel la membrii CCR pentru a nu se interpreta drept o încercare de intimidare, dar domnul Dogaru face el apel, pentru că nu e aşa el nu e politician. Ce să înţeleagă lumea de aici ? Ori că Dogaru nu judecă şi – ca de obicei - vorbeşte gura fără el, ori că … a fost pus de domnul Ponta să vorbească, pentru că el nu e politician ? Face el cum face domnul Dogaru şi dă cu băţul în baltă, aruncând iarăşi pe piaţă texte ce pot fi interpretate.
Eu merg pe prima variantă.

Ca de obicei, domnul Dogaru vorbeşte în numele CNSC, dar acţionează in numele SCMD. Să îmi fie cu iertare, omul acesta nu se mai opreşte, nu mai are limite, nu mai are bun simţ şi vorbeşte în numele tuturor, doar e băgat în seamă, deşi a primit palme şi şuturi de la foarte mulţi din cei în numele căruia pretinde că vorbeşte. L-aş întreba pe domnul Dogaru cu cine s-a consultat în demersul său, dacă are acceptul scris al preşedinţilor de filiale sau al sindicatelor şi asociaţiilor membre ale CNSC pentru acest demers absolut inutil. Orice om cu scaun la cap înţelege că CCR va lua decizia bazându-se pe cifrele raportate în momentul referendumului, nu pe cele care se strâng sau se deconspiră după referendum. Deşi moral ar fi corect să judece pe situaţia reală , din punct de vedere procedural şi strict juridic, ne place nu ne place, asta este situaţia iar CCR are tot dreptul să dea o decizie pe listele de alegători în baza cărora s-a efectuat referendumul. Procedural asta este situaţia şi nu avem ce face. Este vina autorităţilor care nu au actualizat listele înainte de referendum, din motive pe care le-am expus în alt material. Dar ca şi Băsescu, domnul Dogaru nu acceptă evidenţa şi continuă să creadă doar ce vrea el, pentru că el reprezintă voinţa nu ştiu câtor milioane parcă 6 spunea, de alegători. Bull Shit!

La o emisiune televizată l-am văzut şi pe domnul Pricină ameninţând cu nu ştiu ce procese, pentru că atâta a făcut domnia sa şi colegul de partid, au intentat procese care mai de care mai absurde, inclusiv cel pe 735 după ce această ordonanţă fusese abrogată, numai aşa , ca să de mâncare copiilor unor avocaţi , prieteni din copilărie şi –probabil - să pice un comision ceva. Cei doi dezinformatori de profesie, prin natura ultimului serviciu la care au lucrat în armată, au tot turnat la procese fără cap fără coadă, fără să se consulte cu oamenii, ca în acest nou proces pe care îl propunea la tv domnul Pricină, de parcă cotizaţiile sindicaliştilor sunt bani de care ei se pot folosi cum vor, fără să dea socoteală nimănui.

Domnule Dogaru, domnule Pricină, lăsaţi aerele şi prostiile şi consultaţi-vă cu filialele înainte de a deschide gura în numele lor, sau vorbiţi în nume personal, nu mai murdăriţi numele armatei, al militarilor rezervişti cu aberaţiile domniilor voastre. Organizaţi Conferinţa Naţională a Reprezentanţilor şi stabiliţi împreună ce e de făcut, inclusiv dacă mai aveţi ce căuta acolo unde sunteţi.

Pentru cei care au uitat pe cine au în frunte, citez un mesaj al domnului Dogaru, privind subiectul Victor Ponta. Menţionez că domnia sa pretindea că vorbeşte în numele sindicaliştilor: „Este motivul pentru care, continuand discutiile in aceeasi tonalitate cu alianta PNL-PC, vrem sa organizam un miting cu participare masiva, de atentionare a domnului Ponta, in fata Guvernului, in ziua de 14 iulie. Ii vom cere Premierului denuntarea Pactului Diavolului incheiat cu Oprea, de ale carui voturi nu mai are nevoie in vacanta parlamentara si asumarea, prin semnatura, a angajamentelor luate fata de noi. Momentul este favorabil, deoarece, cazand in capcana prezidentiala a “Operatiunii Plagiatul”, Premierul, fara sprijin masiv stradal, nu-si va putea pastra functia, Guvernul va cadea si ne vom intoarce de unde am plecat in ianuarie a.c. Daca pana la data de 14 iulie, domnul Victor Ponta, binevoieste sa finalizeze negocierile cu SCMD si CNSC si se angajeaza prin semnatura sa-si asume Contractual Social, actiunea va fi anulata. Daca pana la aceasta data, actualul Guvern cade, acţiunea se va desfasura impotriva regimului Basescu si a noilor sale marionete.”

Nimic mai clar. Domnul Dogaru făcându-se că vorbeşte în numele sindicaliştilor, cerea nici mai mult nici mai puţin decât semnarea contractului care a produs atâta scandal, ori demiterea guvernului Ponta.

Dar sindicaliştii nu asta au vrut , iar domnul Dogaru vorbeşte în nume personal şi practic aduce grave prejudicii sindicatului, militarilor rezervişti. Până când ?

Întrebare: DE CE A SPECIFICAT DOMNUL DOGARU ÎN MESAJUL POSTAT PE BLOGUL SINDICATULUI TOATE DETALIILE INCLUSIV  :” (intrarea B, dinspre str. 13 Septembrie), ADICĂ ADRESA LA CARE VA DEPUNE APELUL ? Ca să ştie sindicaliştii unde este adresa CCR? NUUUUUUUUUUUUUU!!! Ca să ştie presa dornică de subiecte şi bătaie de joc, unde îl poate găsi, să mai dea şi domnia sa un interviu ceva , să îl mai vadă lumea, să nu uite că există şi încă mai dă din picioare. ACESTA ESTE OMUL.
UPDATE : Iată ce scrisoare a trimis domnul Dogaru, nu ştiu în numele cui, către CCR:

In calitate de aparator al democratiei constitutionale si al statului de drept, decurgand din obligatia impusa militarilor de Art. 118, al. 1 din Constitutia Romaniei, invocand drepturile legitime ale cetatenilor la corecta informare, reprezentare si legitimare a actului electoral, Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate (SCMD) solicita Curtii Constitutionale amanarea pronuntarii in privinta Referendumului din 29 iulie a.c. pentru demiterea presedintelui suspendat, pana la solutionarea tuturor aspectelor legate de numarul real al cetatenilor Romaniei, cu drept de vot, la aceasta data. Prin urmare si la realitatea cifrica a pragului impus, in mod absurd si antieuropean!



In cazul in care cererea noastra legitima nu va fi luata in consideratie, ii vom chema pe toti partenerii nostri din cadrul Consiliului National al Societatii Civile, pe toti cetatenii onesti si patrioti ai Romaniei, care au alcatuit esantionul de 7,4 milioane de votanti ai demiterii presedintelui Basescu, la nesupunere civica prin boicotarea alegerilor generale din acest an.
Honor et Patria! Vae victis!
PRESEDINTE,
Col. (r) Mircea DOGARU
VICEPRESEDINTE,
Col. (r) Valeriu PRICINA"


Ce se mai poate comenta? Trecând peste absurditatea cererii care nu are la bauă nici un articol de lege , pentru că CCR trebuie să judece legal şi constituţional, după listele de alegători produse de chiar guvernul României pentru acest rerefendum, iese din nou în evidenţă acelaşi stil ameninţător ca şi în cazul Ponta şi al tuturor mesajelor, ameninţări care sunt ca ale celui din bancul cu fac ce a făcut tata. Atenţie, de acuma Dogaru nu mai este şeful sindicatului nici reprezentantul societăţii civile este reprezentantul şi exponentul celor 7,4 milioane de oameni care au ieşit la vot şi în mod cert nu ar fi ieşit la vot dacă nu le dădea voie Dogaru. Gata , i-a confiscat şi pe ăştia. Oameni buni, DOGARU AMENINŢĂ CCR CU CEI 7,4 MILIOANE ALEGĂTORI. Nu se găseşte nici un doctor în România ?