miercuri, 19 iulie 2017

Hai înzestrareeeeeeeee!

ursul siberian
Armata este din nou pe buzele politicienilor. Așa trebuie, este momentul, dă bine să te pretinzi patriot un pic, dar fără să spui că ești patriot și mai ales fără să o dovedești, poți pretinde că ești patriot vorbind despre armată, despre apărarea țării, despre înzestrarea armatei și și .. cam atât.
Contribuție cu cântec
De 28 de ani încoace armata s-a micșorat nu numai ca efective ci și ca interes, ca respect-chiar dacă sondajele de opinie spun că oamenii au încredere în armata, ei spun ca au încredere pentru că toate celelalte instituții s-au dovedit false, corupte și trădătoare- și mai ales ca posibilități. Nu mai avem industrie  națională de apărare, nu mai avem independență militară, ne subordonăm proiectele și strategia de apărare pe nevoile și interesele altora, ale unui imperiu militar căruia îi spunem eufemistic alianță de apărare, dar este în fapt o alianță expansionist al cărei unic scop a fost să cuprindă supravegheze și controleze toată lumea. Alianța Atlanticului de Nord a devenit Imperiu Universal pentru ca a depășit de mult granițele și principiile enunțate la înființare. Chiar actualul președinte al Americii recunoștea în Campania electorală că NATO este depășită, că ar trebui desființată din mai multe motive, iar unul din ele era cel financiar, SUA nu mai făcea față finanțării tuturor zonelor de conflict în care era angajată în numele Alianței și a luptei împotriva unui terorism impus, instruit și finanțat chiar de serviciile secrete ale SUA. Toate aceste lucruri sunt cunoscute în mediul politic românesc dar nu e bine să fie spuse pentru că nici un regim nu s-a menținut până acuma fără sprijinul, indicațiile, coada și sforile acelorași servicii secrete și dirijori. De când Trump a cerut bani pentru NATO, liderii politici români au luat foc. Și s-au conformat. Nici nu a cântat cocoșul de trei ori că românii s-au și grăbit să ceară partenerului să le primească 4 miliarde de dolari cu care nu au ce face. În fapt tot scandalul lui Trump privind rolul NATO și ”contribuțiile” țărilor membre se limita la cumpărarea de tehnică militară americană dacă se poate de mâna a doua pentru că ei nu mai au unde să le arunce și nu au nici ”mondiali” să le cumpere ca fier vechi. Polonezii și românii au răspuns prezent și au fost mângâiați pe creștet,  iar nemții, francezii și ceilalți europeni mai din Vest, care își produc propriile rachete, avioane,  nu sunt bine văzuți, ei nu contribuie la prosperitatea industriei de apărare americane. Până și arabii, amenințați și ei de Trump  în campania electorală cu suspendarea vizelor, au scos niște petrodolari pentru achiziționarea de armament american pentru a se apăra de ”teroriști” și gata problema vizelor, totul s-a rezolvat.  Vedeți ce simplu e să intri în grațiile americanilor?
Unii mor, alții se înzestrează
În urma accidentului din Argeș în care au murit 3 soldați români care veneau de la o aplicație de care nu avea nimeni nevoie, televiziunile au lăcrimat decent dar nu exagerat câteva secunde, vorbind la modul general despre înzestrarea armatei fără a cere însă ministrului apărării să spună care sunt cauzele accidentului, deși acestea se știu. Fiecare a înțeles ce voia sau ce trebuia din asta, CSAT a înțeles că trebuie să retragă planul înzestrării armatei de pe agenda de discuții, pentru că nu cuprindea sintagma 2% din PIB , de fapt pentru că nu prevedea cei 2% pentru achiziționarea rachetelor patriot. Guvernul a înțeles că trebuie să înzestreze forțele și a luat măsuri pentru înzestrarea forțelor MI cele care intervin la nevoie pentru apărarea ”statului de drept”, adică a guvernanților. De apărarea țării, a independenței, suveranității și teritoriului nu îi mai pasă nimănui, oricum astea sunt vândute de mult.
Președintele statului, cel care este garantul aplicării și apărării Constituției și al drepturilor cetățenilor, inclusiv dreptul la integritatea granițelor și securitate, se plimbă prin armată, pe la bazele americane ca să vadă toate trampele cât de iubitor de cizme străine e el și cum face el praf bugetul țării pentru umplerea buzunarelor patronilor de la Lockheed. Acuma are asigurat al doilea mandat, căci  4 miliarde de dolari e o sumă rezonabilă pentru alte câteva milioane de like-uri în 2019.
Looserul de Dăbuleni iese pe post și spune ceea ce se știe dar nu ar recunoaște nici un politician cât este la putere, așa cum nu a recunoscut nici el când era președinte de partid sau ministru, și anume că armata este la pământ la toate capitolele. Dar nu o face pentru că îl doare sau pentru că ar vrea să facă ceva real pentru apărarea țării, ci pentru că vrea să își facă și el lobby prin cabinetele aleșilor americani pentru că și el, ca și Iohannis, prin înzestrarea armatei înțelege același lucru: cumpărarea de tehnică militară americană. Ni se spune că și polonezii au cumpărat faimoasele Patriot, așa că musai să cumpărăm și noi, că doar e concurs între noi și polonezi, care se ploconește mai mult în fața strategicului partener. Și totuși ei parcă nu stau chiar așa de cocoșați, dar și ei așteaptă vizele  ca mortul coliva, adică tot ca noi, și le vor primi doar după ce va ajunge un polonez la conducerea SUA.
Înzestrarea cu pupili
Mai suntem anunțați cu surle și trâmbițe că MApN a dat drumul programului de ”înzestrare” a armatei cu personal calificat, profesionist, gata să lupte, dar mai ales să moară, dar pentru cine nu se spune. Cică de săptămâna asta intră în dotarea armatei rezervistul voluntar, adică câteva mii de Rambo,  Soldatul Universal, Omul Păianjen, Iron-Man, și Cat-Woman la un loc.Ce să spun, cu cele câteva ore de ”instrucție” pe săptămână sâmbăta și duminica, făcute mai în dorul lelii decât concentrările de pe vremea lui Ceașcă, dar fără baza materială de atunci, armata se va întări ca fularul în dungă. Unde mai pui că ”la nevoie”, adică la intervenția factorilor politici, unii dintre ei, adică pupilii și pupilele (am scris bine?) vor fi activați și chiar trimiși în teatrele de operații să câștigă și ei un ban cistit. Primele 10 misiuni nu vor fi trimiși în patrulare, că trebuie să se obișnuiască cu viața cazonă cu tabăra și cu birourile și nu trebuie să plângă mamele lor, lasă să plângă ale proștilor. După cele 10 misiuni vor fi declarați eroi, veterani, decorați și lăsați la vatră, că doar și-au făcut suma, poate unii dintr ei vor lua locul celor care i-au ajutat să intre în armată, vor deveni și ei aleși ai neamului că uite așa au ajuns și șoferii, secretarele, finii altora care, repetenți repetenți, dar au condus  sau conduc încă, Camera Deputaților. Pe lângă pupili și pupile,  vor mai intra în mândra rezervă și oarece bolovani, din cei pe a căror frunte scrie ”carte multă nu se cere” că doar e nevoie să se vadă și ceva mușchi care să dea bine pe sticlă. Și cu asta ne-am înzestrat, suntem numai buni de atacat, că motive erau dinainte, până acum nu am fost atacați din motive umanitare, citiseră și dușmanii Carta Albă a Apărării și au realizat că nu e fair-play să atace o armată care nu există. Dar de acuma gata, avem rezerviști, avem patrioți și patrioate, am intrat în rândul celor ce pot fi băgați în seamă. Păzea!
Atacator sau atacat?
Apropo de atacuri și atacați, aud că prin unele județe foste de munte, premarii cer derogări de la mediu, să omoare urșii care le atacă tomberoanele. E adevărat, mai întâi ar trebui să ceară derogare de la mediu pentru schimbarea încadrării, din localități de munte cu zone împădurite, în localități defrișate. Dar eu mă întreb așa ca prostul, oare urșii ăia care până acuma aveau pădurile lor, zonele lor de responsabilitate, bîrlogurile lor hrana lor, habitatul lor, siguranța și viitorul lor, nu se simt amenințați de Vereștoy, Dușa, Isărescu sau Holzen, nu cumva ei sunt cei atacați care trebuie protejați și apărați de cei de la mediu? Mâine poimâine amărâții ăia cărora le intră dealul în curte, vor fi și ei considerați agresori pentru că vor trebui să își caute locuințe, locuri de muncă și mâncare prin tomberoanele altora. Și nu știu de ce, cred că în curând ne vom trezi și cu Ursul Siberian peste noi că uite, se apropie patrioții de el și va fi nevoit să își caute bârlog prin alte părți. Și atunci iară vor striga ”aleșii”  că le este amenințat habitaclul și vor cere salarii și pensii asiguratoare. Asta da tactică, distrugi pădurile, scoți ursul din bârlog îl lași fără nici o posibilitate de supraviețuire, apoi când el vine să își caute mâncare strigi că te atacă și chemi patrioții să te apere și iei pielea de pe bietul urs.Deșteaptă lucrare.  Hai înzetrareeeeeeeeeeee!

Hai înzestrareeeeeeeee!

vineri, 14 iulie 2017

Topul nesimţirii pe luna Iunie


TUDOSE
În luna cu cea mai penibilă criză de guvernământ, în care partidul care a format guvernul a iniţiat moţiune de cenzură pentru a-l da jos şi a mai şi trebuit să se vândă unui partid creat pe criterii etnice care Constituţional nu are ce căuta în Parlament şi să mai şi tremure că nu va trece moţiunea, câteva declaraţii au trecut relativ repede prin urechile românilor, fără a rezona pe undeva.  Poate unii nu le-au auzit, poate alţii nu le-au prin sensul, dar toate sunt de o nesimţire ieşită din comun şi este deja clar că numai în România se poate aşa ceva.
Iohannis, călcătorul de principii
Prima este legată de evenimentul anului, demiterea guvernului Grindeanu, mai bine spus numirea noului premier şi aparţine cui altcuiva decât preşedintelui ţării. Acesta, deşi era duşman declarat al guvernmării PSD, deşi s-a jurat în barbă că nu se lasă până nu îşi face guvernul lui, deşi acuma avea ocazia nu numai să numească un premier după inima lui, dar şi să schimbe majoritatea parlamentară, a cedat “interesului naţional” şi a acceptat nu repede, ci prea repede  propunerea lui Dragnea, deşi propusul  păcătuia prin plagiat şi mai ales avea legături nu suspecte ci dovedide cu serviciile de informaţii. Uitând de principii, uitând de promisiuni electorale, uitând de bun simţ, uitând de oamenii care credeau în el şi declaraţiile lui sforăitoare, Iohannis a bătut palma cu Dragnea dar şi cu serviciile şi l-a acceptat pe Tudose tocmai pentru că ştie că acesta e controlat de servicii, deci de oamenii lui, nu de Dragnea declarând : “Partidele din opoziţie nu au avut propuneri concrete şi din discuţii nici nu a rezultat că ar exista o înţelegere politică. Pe de altă parte, această criză dăunează grav economiei româneşti, imaginii în lume şi opinia mea este că această criză trebuie terminată repede. Trebuie să avem un nou guvern, care începe să rezolve problemele rămase nerezolvate, problemele apărute din cauza aceste crize”
Dar în Decembrie 2016, când a fost nominalizată Shaiddeh, fără legături cu SRI, fără doctorate luate la copy-paste, fără declaraţii contradictorii sau CV-uri învelite în staniol, când trebuia să se stabilească bugetul pe anul 2017, domnul Iohannis nu s-a mai gândit la criză, nu s-a mai gândit la economia românească, nici la imaginea României în lume, s-a gândit doar la câte piedici poate pune guvernului sau partidului care îl învinsese ruşinos în alegeri. Ăsta e Iohannis.
PNL s-a  supărat
Legat tot de nominalizarea lui Tudose, o altă  atitudine care frizează nesimţirea este cea a membrilor PNL care s-au supărat pe Iohannis că  a acceptat oropunerea PSD şi le-a mai şi cerut să voteze guvernul cât mai repede. Asta chiar că poate fi catalogată drept culmea nesimţirii. Păi vii tu ditamai partidul, care te lăudai că rupi inima târgului, la discuţii cu preşedintele fără nici o propunere de premier, măcar aşa de ochii lumii, deci vii cu mâna goală la negocieri, îţi declini competenţele şi practic îţi tai craca de sub picioare, apoi faci scandal că preşedintele nu a numit un premier din partidul tău? Asta aproape depăşeşte în absurd depunerea moţiunii de către PSD împotriva propriului guvern. Ce să spun, avem partide unu şi unu. Vai de viaţa noastră cu aşa partide politice la conducere.
Olguţa nu se lasă
Dacă tot vorbim de reacţii la numirea lui Tudose, să nu uităm declaraţia doamnei Olguţa Vasilescu, “premianta“ lui Dragea cea cu care începe orice guvern al PSD de un timp încoace. Nu ştiu cum se simte Firea când vede ce succesuri are Olguţa dar dacă Olguţa nu schimbă viteza, parcă văd o păruială între cele două. Ei bine, LOV a avut şi ea o reacţie la nominalizarea lui Tudose, cel care la evaluarea guvernului Grindeanu fusese găsit cu pantalonii în vine. Pentru că ea este cea care vorbeşte atunci când Dragnea trebuie să tacă, Olguţa a sărit să arate de ce a fost nominalizat Tudose premier în ciuda proastelor rezultate şi vine cu o explicaţie extraterestră: “Mihai Tudose a avut parte de blocaje la ministerul Economiei. A avut mai multe proiecte blocate la fostul premier”
Ei, nu e aşa că parcă îţi vine să îi plângi de milă lui Tudose? Adică el săracu a făcut tot ce ţinea de el la minister, a întocmit documente, a făcut propuneri, a niţiat legi, a luat măsuri şi greutăţi, a stat peste program la muncă, a venit primul în minister şi a plecat ultimul, a ţinut locul portarului când a făcut gâlci, a dat cu mătura în birou, a făcut tot ce ţinea de el, dar de fiecare dată Grideanu îi punea piedică. Nici nu ştiu dacă să râd sau să plâng. Bravo Olguţa, eşti mare dar spune drept, asta e de la tine sau ţi-a fost servită?Hai zii, că nu te spun.
Daum, cel mai  potrivit pentru naţionala României
Ei bine, ultima, dar nu cea de pe urmă este declaraţia lui  Daum, frumosul selecţioner al naţionalei noastre de fotbal,  deci o replică în afara vieţii politice, dar sincer să fiu parcă parcă aş accepta-o la capitolul politică. Întrebat pentru a nu ştiu câta oară dacă ia în calcul demisia de la conducerea naţionalei României, Daum nu numai că rezistă, dar trece la contraatac declarând nici una nici alta decât că el este cel mai potrivit antrenor al Naţionalei României.
„Rămân, nu mă gândesc să plec. Pentru reformele care au fost începute la FRF, eu sunt omul potrivit. Am fost deranjat de criticile făcute fără o bază solidă”
Vine drogatul drogaţilor, curvarul Europei la conducerea naţionalei României de fotbal, bagă echipa în porumb, nu doar prin rezultatele obţinute, care intră în top 3 cele mai proaste rezultate în istoria fotbalului românesc, ci şi prin cel mai haotic şi lipsit de orientare joc, dar el consideră că a fost criticat fără o bază solidă, şi se consideră potrivit pentru a conduce Naţionala României.
Dar ştiţi ceva, dacă gândesc mai obiectiv, parcă îi dau dreptate. Păi privind cine conduce ţara, cine este numit premier, cine conduce lupta anticorupţie, cine a câştigat alegerile, cine conduce fotbalul românesc, unde a ajuns economia, înzestrarea armatei, agricultura, cine ne face politica internă, externă, cine conduce serviciile de informaţii, unde au ajuns resursele ţării, ce scoate sistemul educaţional, ce găsim în spitalele româneşti, DA, DAUM ARE DREPTATE, UNUL MAI BUN CA EL NU PUTEAM GĂSI, PENTRU CĂ NUMAI CU EL LA CÂRMĂ PUTEM DUCE FOTBALUL ROMÂNESC ACOLO UNDE AU AJUNS TOATE CELELALTE DOMENII DE ACTIVITATE, ADICĂ LA GROAPA DE GUNOI A EUROPEI.
DAUM
Oricum replica lui concurează cu replicile celor de mai sus, deci se asortează sistemului. Ce pretenţii putem să avem de la el ?
http://www.mediafax.ro/politic/klaus-iohannis-a-acceptat-numirea-lui-mihai-tudose-propus-de-psd-in-functia-de-premier-filmul-consultarilor-cu-partidele-parlamentare-la-palatul-cotroceni-16516804
http://www.ziare.com/mihai-tudose/premier/reactii-dupa-ce-iohannis-l-a-desemnat-pe-tudose-premier-olguta-vasilescu-se-vede-in-noul-guvern-pnl-nu-l-voteaza-1471165
http://www.sport.ro/nationala/raman-sunt-omul-potrivit-daum-anunta-o-schimbare-majora-pentru-ultimele-meciuri-din-preliminarii-ce-spune.html

Topul nesimţirii pe luna Iunie

luni, 3 iulie 2017

Crimă cu premeditare în armată

 
crima cu premeditare
Acum 6 luni, prin Decembrie 2016 scriam două articole legate de înzestrarea cu tehnică a armatei române şi printre altele spuneam :
„Nu v-am dori să fiţi aproape,
Când vom claca extenuate
Şi-o vom lua pe arătură
Când vom pleca’n ultima tură.
Dacă de noi nu vă mai pasă
Căci rânza a ajuns prea grasă,
Atunci măcar să vă gândiţi
La cei  ce ne conduc smeriţi
Şoferii, slugile plecate,
Doar  ei ne ştiu  bolile toate
La ei să vă gândiţi că mor
Din vina voastră domnilor.”
Uite că s-a întâmplat mor soldaţi în sicrie pe patru roţi.

Armata, fabrică de diplome de doctor, grade şi eroi
Nu am fost niciodată de acord cu împărţirea de grade şi funcţii în armată sau afara ei tuturor neaveniţilor. Această activitate s-a dezvoltat şi perpetuat până a devenit regulă, în special sub conducerea lui Oprea, acest maimuţoi sau papagal ajuns pe cele mai înalte crengi ale ierarhiei militare fără a avea măcar competenţele unui ospătar de la Haiducului. Nu mai comentez au spus prea mulţi, prea multe despre această ciumă a armatei române. Aproape simultan cu acordarea de grade şi funcţii în armată s-au înmulţit  doctorii pe probleme de securitate şi apărare, scoşi la „înaltele universităţi” ale sistemului, unde politicienii sunt înşiraţi pe sfoară iar nişte „băieţi buni” din armată le fac lucrările de doctorat, cele mai multe la copy- paste. Cei care au lucrat şi lucrează prin academiile militare ştiu despre ce e vorba. Tot aşa, dar în procent mai mic se „fabrică”  şi „EROII” armatei române. Cei mai mulţi s-au „eroit” prin teatrele de operaţii din Irak , Afganistan, iar în viitor Siria sau Qatar, sau prin unele misiuni ONU. Eu dacă aş fi fost la conducerea ministerului, aş fi cerut ca cei căzuţi în teatrele de operaţii din afara graniţelor să fie declaraţi eroi ai SUA pentru că la cererea sau ordinul dar mai ales pentru interesele SUA au plecat în misiune şi au fost ucişi, iar pensia militară şi toate onorurile să le fie acordate conform standardelor şi legilor partenerului strategic, cel care a cerut participarea României la aceste misiuni. Asta pe de o parte.
Pe de altă parte însă, consider că prea repede jonglăm cu nişte calităţi care ar trebui să fie clar definite dar mai ales cu o noţiune care are în ea o încărcătură deosebită. Am mai atins eu în câteva rânduri aşa mai timid acest subiect şi asta din respect pentru memoria şi celor decedaţi, ca să nu folosesc sintagma lui Duşa dar şi pentru durerea familiilor. Dar este timpul totuşi să punem punctul pe I. Prea uşor declarăm EROU orice militar decedat în misiuni, aplicaţii, exerciţii, misiuni de diferite forme.
Cum se fabrică eroii
Merge un militar în misiune undeva, se ceartă cu un localnic, acela îl taie sau îl Împuşcă? Deşi este caz de Curte Marţială noi îl face erou, pentru că nu are rost să îl mai şi pedepsim, l-a pedepsit şi aşa Dumnezeu, şi „are şi el familie, rămân copii pe drumuri” .Păi asta ar fi trebuit să se gândească el.
Merge un militar în patrulare, i se pare că e ceva în neregulă, sare din maşină în timpul mersului, în teren accidentat  şi moare. În loc să declare incidentul aşa cum s-a întâmplat şi să arate că vina îi aparţine militarului, MApN acoperă realitatea şi îl declară erou, deşi fapta sa nu a fost una de eroism ci de laşitate. Asta,  pentru a nu strica imaginea armatei.
Merge un militar în misiune, acolo se apucă să facă o lucrare fără a-şi lua măsurile de protecţia muncii, nu se asigură, nu are pe nimeni lângă el, nu are nici aprobare să execute acea lucrare,  este curentat şi moare. Este declarat EROU, pentru că a decedat în misiune, deşi comisese o încălcare gravă a procedurilor. Astea sunt doar câteva exemple.
Aceşti „pseudo-eroi” sunt puşi astfel pe aceeaşi treaptă cu cei care chiar au comis fapte de eroism, au salvat vieţi omeneşti, au preîntâmpinat dezastre, au intrat în foc sau zone minate pentru a salva copii sau colegi, chiar cu preţul vieţii lor. Cum poţi pune pe aceeaşi treaptă aceste cazuri ? Este ca şi cum ai pune semnul egalului între generalul Ilie Marin şi cârnăţarul Onţanu, doar pentru că poartă aceeaşi uniformă.  Dacă noi, cei din interiorul armatei nu mai ştim ce înseamnă erou şi nu îi apreciem pe cei adevăraţi, punându-i pe aceeaşi treaptă pe adevăraţii eroi cu inconştienţii, incompetenţii sau „GHINIONIŞTII”, atunci la ce respect ne mai putem aştepta din partea societăţii civile, cu atât mai mult cu cât până la urmă cunoscuţii, neamurile, vecinii, află cum a murit fiecare şi încep să şuşotească:” ei, erou, aiurea, a adormit sub transportor şi mecanicul nu l-a văzut şi a dat peste el. A murit din prostia lui şi ăşţia l-au şi făcut erou. Vai de ea armată”.
Acum mai bine de 30 de ani, ca tânăr locotenent am fost trimis cu nişte militari în Cimitirul Sineasca din Craiova să curăţ monumentul eroilor Sovietici pentru că urma să se desfăşoare o activitate comemorativă acolo. Ajuns acolo am pus militarii la treabă când s-a apropiat de mine un bărbat în vârstă şi am intrat în vorbă. Era un veteran de război şi mi-a depănat multe din amintirile sale. Ajungând lângă crucea unui maior sovietic, îmi spune: „Uite a ajuns şi ăsta erou . Ştiţi cine e maiorul ăsta căruia îi curăţaţi mormântul şi pe care îl slăviţi? Ştiţi cum a murit?” Nu, am răspuns, bănuind că va urma o poveste frumoasă. „ Păi să vă spun eu, acesta făcea parte din armata de ocupaţie, „eliberatoare” . Aveau sediul în centru, şi îşi băteau joc de tot. Maiorul acesta se legase de femeia unui vecin de-al meu. Omul a aflat. L-a aşteptat să vină în curte noaptea şi la băgat cuţitul în el. Aşa a ajuns erou al Uniunii Sovietice.”
Nu am uitat niciodată această poveste şi sunt sigur că exemple de genul ăsta sunt foarte multe.
Când  le veţi trage pe dreapta?
Recent, acum 24 de ore, joi, un camion al armatei care aducea militari de la o aplicaţie din Cincu se răstoarnă într-o prăpastie. Trei militari mor în accident ceilalţi sunt internaţi cu răni care totuşi nu le pun viaţa în pericol. Unul dintre ei, din câte am aflat a refuzat să fie dus la spital el a stat acolo tot timpul ajutând salvatorii să-i ridice şi scoată pe colegii răniţi mai grav din prăpastie. Eu pe acest militar l-aş declara erou, pentru că a dat dovadă de spirit de sacrificiu,altruism spirit camaraderesc, loialitate. De ce trebuie să moară cineva pentru a-l declara erou, dacă faptele sale îl califică să poarte acest titlu şi în timpul vieţii? De ce îi „eroizăm” pe toţi cei care mor, indiferent de modul în care se întâmplă, poate din neglijenţă, sau chiar neexecutarea unor ordine, dar trecem pe lângă cei care chiar dau dovadă de adevărate acte de eroism ?
Cred că undeva la nivelul conducerii armatei ar trebui să se lucreze la acest capitol, să se facă o diferenţiere între .. modul în care au loc decesele. Nu văd nimic eroic în accidentele de maşină. Nu am nimic cu bieţii militari, Dumnezeu să îi odihnească, Armata  trebuie să plătească pensie de urmaş familiei,egală  cu pensia de vârstă, toată viaţa soţiei, pentru că au murit în misiune şi nu din cauza lor, dar mai uşor cu eroii, că ne batem joc de noţiune.
Şi pentru că am pomenit ceva de cauza decesului celor trei militari, să ne oprim la un alt aspect. Sunt multe cazurile în care accidentele de muncă sau decesele unor militari sunt acoperite cu flori, grade onorifice avansări post mortem şi transformarea celor decedai în Eroi, dar nu din respect sau empatie ci pentru a acoperi adevărata cauză şi adevăraţii responsabili ai morţii acestora. Armata română este dotată mai prost ca în 1918 dacă ne raportăm la diferenţele de dotare dintre armata română şi cele occidentale atunci şi acum. Nu ştiu care va fi până la urmă raportată  „cauza” accidentului dar sunt convins sută la sută că nu se va recunoaşte că maşina este veche, că racordurile erau învechite, că nu se mai găsesc piese de schimb, că se mai blochează direcţia, frânele, că cineva undeva prin forurile de decizie, chiar dacă i s-a spus că maşina nu mai prezintă siguranţă, a spus ”lasă bă că merge-asa, ce până acum nu a mers, nu mă interesează, făceţi-o să meargă. Nu am de unde să vă dau alta, ce, eu am fabrică de maşini?”
Ei bine, pentru aceşti trei morţi ar trebui să răspundă cineva pentru că chiar dacă acum e posibil să fi fost de vină condiţiile de trafic, oboseala şoferului, sau mai ştiu eu ce, s-au întâmplat şi se vor întâmpla accidente datorate proastei înzestrări . Culmea este că totuşi DAC-urile 6×6 sunt maşini bune, numai că nu mai există piese de schimb, sunt cârpite iar de înlocuirea lor nici nu poate fi vorba, efortul principal este orientat pe Marea Neagră, la câmpie, se descurcă fiecare cum poate. Stimaţi conducători ai armatei, nu vă mai ascundeţi incompetenţa şi lipsa de interes faţă de nevoile armatei sub nişte decrete prezidenţiale de înaintare în grad post mortem sau medalii, odată cu militarii moare şi Armata. Ce o să faceţi când nu o să mai avem nici armată, o declaraţi  Erou ?
DOMNILOR GUVERNANŢI,
NU VĂ MAI SPĂLAŢI PE MÂINI, CONSIDERÂND CĂ DACĂ I-AŢI DECLARAT EROI NU MAI AVEŢI MÂINILE PĂTATE DE SÂNGE ! Lipsa de preocupare faţă de reala înzestrare a Armatei se numeşte CRIMĂ  CU PREMEDITARE.
Nu ar fi mai bine pentru toţi ca în loc de eroi post mortem să  producem  tehnică militară de calitate?


http://www.in-cuiul-catarii.info/2016/11/06/trei-mesaje-11577
http://www.in-cuiul-catarii.info/2016/11/07/apelul-unui-aro-cazon-11585

Crimă cu premeditare în armată